Skip navigation

http://www.phg.ro/stire.php?id=4453&cat_id=14

Politicianul care n-a mancat salam cu soia

[…]
PRIMA AFACERE. S-a angajat ca simplu functionar la firma “Pall Mall Deposit and Forwarding Co.“ pentru un salariu de 6 lire si 10 silingi pe saptamana. Compania se ocupa de transporturi terestre, navale si aeriene. In scurt timp i-a venit o idee pentru dezvoltarea firmei. A pus-o pe hartie si a inaintat-o patronilor sai. I s-a incredintat o companie subsidiara pe moarte pentru a-si pune planul in aplicare. Rezultatul? Compania subsidiara a progresat. Atunci i-a cerut patronului firmei Pall Mall o jumatate din patrimoniul acesteia. Patronul a taraganat raspunsul timp de un an. Ca urmare, Ion Ratiu a parasit firma si a deschis o afacere proprie. A inchiriat doua camere intr-un imobil din buricul targului, pe Regent Street, in apropiere de Piccadilly Circus. In octombrie 1957 a infiintat “J.R. Shipping Co.“. A trebuit sa se imprumute de la banca de 5.000 de lire. Firma s-a specializat de la bun inceput pe transportul de marfuri in vrac, pe sistemul din usa in usa. “Am inteles ca pot scoate beneficii ceva mai mari decat era uzual pe atunci daca voi putea efectua eu intreaga livrare, eliminand alte cheltuieli pe care trebuia sa le plateasca clientul hamalilor, agentilor, carausilor si altora de acest gen. Am fost un fel de initiator a ceea ce se numeste “door-to-door transportation”.“

EXTINDEREA. Patru ani dupa infiintare, firma lui Ion Ratiu a devenit partenera pentru Marea Britanie a “Norge Line“. Avea comenzi si in Statele Unite. In 1963, afacerile au prosperat si Ion Ratiu infiinteaza “Regent Line“, firma de transport maritim. Au inceput transporturile intre Hamburg – Bremen – Rotterdam – Anvers – Liverpool si Wilmington, Charleston, Savannah, pe coasta de est a SUA. Asa a putut Ion Ratiu in 1972 sa cumpere intregul imobil din Regent Street. Acest bloc avea pe diagonala tricolorul romanesc si in mijloc litera R: de la Regent – Ratiu – Romania. Pentru ca in decembrie 1973 a crescut pretul titeiului de patru ori, Ion Ratiu s-a retras din transportul maritim. S-a orientat apoi catre ceva nou: constructii imobiliare, finante. “As fi putut incerca o cariera academica. De asemenea, gazetaria mi-a suras dintru tot inceputul. Dar nu m-au multumit nici una, nici cealalta. De aceea am intrat in afaceri“, spunea Ion Ratiu. Ca om de afaceri, el a activat din 1951 pana in 1975, dupa acest an el dedicandu-se “virusului“ sau: lupta pentru libertate si democratie in Romania. Conform spuselor fiului sau Nicolae, in 1971, Ion Ratiu a infiintat “Regent House Properties Limited“, care si la ora actuala desfasoara activitati in domeniul imobiliar in tari precum Anglia, SUA, Franta si Romania. De altfel, din 1990, Nicolae Ratiu se ocupa de toate afacerile tatalui sau.
[…]

demonstratii, proteste si… o arestare

http://www.guardian.co.uk/news/2000/jan/22/guardianobituaries

[…]
As the WUFR’s indefatigable – and millionaire – president, he organised demonstrations and meetings, published a regular newsletter in English and Romanian, and did his best to make the organisation an effective lobbying group. His most spectacular move came during Ceausescu’s state visit to Britain in 1977, when Ratiu chained himself to the railings outside the Ritz Hotel in London in protest at the royal hospitality extended to Ceausescu.
[…]

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/836241/HORIA-GHIBUTIU-A-fost-odata-un-papion/

A fost odată un papion

Horia Ghibuţiu – Luni, 19 Ianuarie 2009
L-am votat pe Ion Raţiu – de la a cărui trecere în nefiinţă s-au împlinit sâmbătă nouă ani – nu doar din frondă faţă de o imensă masă electorală care nu înţelegea opţiunile generaţiei mele.

Aş spune că Raţiu a fost şi singurul pe al cărui nume chiar am pus ştampila cu convingere. Cu cât era mai înjurat în „Adevărul“, „Azi“ sau „Dimineaţa“ (presa de curte a regimului iliescian), cu atât îmi devenea mai simpatic. Îmi plăceau faţa lui de bunicuţ şi zâmbetul larg de om deschis, spre deosebire de rânjetul căznit al lui Ion Iliescu, care cică făcea să apară soarele – o gogoriţă despre care credeam că mai putea fi înghiţită în 1990 doar în Coreea de Nord.

După 50 de ani de exil, Raţiu se întorsese de la Londra
cu un accesoriu vestimentar care în România era intolerabil pentru peste 90 la sută din electorat: papionul. Oricât de ridicol ar suna azi în urechile publicului tânăr, în acele timpuri, papionul nu era una dintre expresiile rafinate ale eleganţei masculine, ci un simbol al moşierilor şi industriaşilor pregătiţi să aducă în România tot ce poate fi închipuit mai rău. În plus, Ion Raţiu avea, chipurile, un aer desuet – de parcă Iliescu, în costumele sale evocându-l pe comunistul albanez Enver Hodja, era vreun „trendsetter“! – şi vorbea româneşte cu un intolerabil accent britanic. Başca, dăduse de gustul caviarului, în locul salamului cu soia, prin urmare, nu putea pricepe subtilităţile gastronomiei autohtone din vremea comuniştilor. Şi deşi era la o vârstă venerabilă, mediile feseniste îi inventaseră o amantă, în timp ce Ion Iliescu, întruchiparea moralităţii, nu putea fi bănuit de o asemenea mârşăvie. Îmi amintesc că manipularea era atât de bine organizată, încât minciunile care se spuneau pe seama lui Ion Raţiu nu veneau doar din zona electoratului trandafiriu. Parcă prin 1991, la ziarul „Tineretul liber“, am auzit, de la colegi pe care nu-i suspectam că ar fi cu FSN-ul, că, pe lângă alte tare, Raţiu mai e şi zgârcit: în timpul unui interviu, miliardarul s-ar fi aplecat după o monedă de cinci lei care se rostogolise sub masă!

Culmea acuzaţiilor – o abjecţie pe care, în ochii fanilor lui Iliescu, nici măcar Corneliu Coposu ori Doinea Cornea n-ar fi putut-o comite! – a fost însă colaborarea cu Nicolae Ceauşescu. Omul care se legase cu lanţuri în faţa hotelului londonez Ritz, pentru a protesta faţă de ospitalitatea regală cu care fusese primit dictatorul, era acuzat că ar fi pactizat cu acesta! Vorbim despre cel care a organizat o manifestaţie la Bonn după ce regimul ceauşist a raţionalizat mâncarea; despre cel care a dezvăluit lumii circumstanţele în care a demarat Canalul Dunăre-Marea Neagră şi cel care a avertizat că temerara participare a României la Olimpiada de la Los Angeles nu trebuie să şteargă păcatele României socialiste!

Nu ştiu cum ar fi fost România dacă Ion Raţiu ar fi ajuns preşedinte în 1990 şi e inutil să-mi imaginez asta, câtă vreme nici nu avea cum să se întâmple. Ştiu însă că domnul cu papion merită pomenit printre cei care şi-au iubit ţara, aici sau departe.

cititi si

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: