Skip navigation

din ciclul ‘istoria se repeta de cite ori vrea ea’

Faţă de preşedinte

05.11.2004, Cristian Ghinea

De cînd Băsescu şi-a anunţat candidatura, se vorbeşte de fişa postului de preşedinte. Se pare că preşedintele României trebuie să fie frumos. E drept că nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu nu aduc deloc a Tom Cruise, dar poporul are dreptul să spere la mai bine. Preşedintele României trebuie să fie mereu serios, să nu rîdă, dar nici să nu plîngă. Mai presus de toate, preşedintele României trebuie să fie un tip plicticos, trebuie să vorbească mult, foarte mult, la emisiuni ca În faţa naţiunii , dar să nu spună nimic. Preşedintele României are voie să spună că există corupţie, dar doar aşa, la nivel general, conceptual-stratosferic. Preşedintele României nu trebuie să spună nume de corupţi pentru că naţiunea ar suferi un teribil şoc psihic aflînd că are miniştri corupţi. Cît priveşte relaţiile externe, preşedintele României trebuie să vorbească permanent de bine, să prezinte poporului doar partea luminoasă. Preşedintele Franţei (îl ştiţi, tipul ăla de o frumuseţe dezarmantă) poate să spună că ţările din Est ar fi trebuit să-şi ţină gura cînd cu războiul din Irak, dar preşedintele României trebuie să fie doar reverenţios.

Cum spune Dan Ioan Popescu: „Noi nu trebuie să înjurăm pentru a ieşi în evidenţă. Doar Băsescu şi ai lui fac asta! Noi nu trebuie să plîngem în public pentru a părea umani. Doar Băsescu şi ai lui fac asta! Noi nu trebuie să jignim conducătorii ţărilor occidentale pentru a părea puternici. Doar Băsescu şi ai lui pot face asemenea mizerii!”. Domnul Popescu, atît de uman fără să plîngă, are dreptate: pentru ei este de ajuns să plătească publicitate de la Distrigaz şi Termoelectrica pentru a părea puternici. Tom Gallagher spune într-un articol recent din Evenimentul zilei : „Din fericire, numărul politicienilor occidentali necorupţi şi democraţi îl depăşeşte pe al celor care au fost orbiţi de putere. Ei preferă interlocutori sinceri în locul unor ticăloşi elevaţi, bine îmbrăcaţi, care prin vorbe dulci încearcă să pară altceva decît sînt. Bineînţeles, unii se vor lăsa seduşi de invitaţii la partide de vînătoare de urşi sau de petrecerea vacanţelor într-o clădire superbă pe cheltuiala statului român, dar majoritatea figurilor politice europene găsesc jenante aceste metode”. Ei bine, Dan Ioan Popescu ar avea faţă de preşedinte, Tom Gallagher nici pe departe.

Desigur, se ştie că a fost aici cancelarul Germaniei şi România plăteşte aberant un contract mamut de securizare a graniţelor. A fost şi premierul Franţei şi România va plăti o autostradă construită în parteneriat public-privat în sistem original: statul dă terenul, francezii construiesc scump şi statul român o va cumpăra ulterior. Anunţul că un demnitar străin vine în România începe să aducă a veste proastă şi costisitoare. Ar fi mai ieftin să nu mai vină, mai bine comunicăm prin e-mail. Dar aşa gîndesc limitaţii fără gîndire strategică, cei care nu comunică prin telefonul roşu cu Dumnezeul geopoliticii, cum face Mircea Geoană. Genul de indivizi fără perspectivă care încurcă un asemenea geniu diplomatic cu întrebări de genul: cum ţi-ai economisit 200.000 de euro din salariul de bugetar? La o aşa cădere în trivialitate, domnul Geoană face feţe-feţe. E drept, nici cîrcotaşii ăştia curioşi nu ar avea faţă de preşedinte.

Dacă nu aţi înţeles deja: Băsescu nu are faţă de preşedinte. Pe lîngă asta este mitocan şi iepuraş. Neputîndu-se lăuda cu chipu-i de Adonis, marinarul răspunde că nu îţi trebuie faţă ca să ajungi preşedinte, e destul să ai obraz. Orice s-ar spune despre el, cert e că are replică.

În schimb, aflăm brusc că PSD, fost PDSR, fost FDSN are cea mai europeană faţă dintre partidele româneşti. Un ziar anonim din Italia publică un articol scris la Bucureşti unde se demonstrează pe larg această prostie. Aşa cum Ceauşescu îşi publica omagii în publicaţii de doi bani din Vest, care erau apoi citate pe prima pagină din Scînteia. De altfel, ziarul italian respectiv este demult pe lista de distribuit sucuri şi fursecuri a Ambasadei române de la Roma, ceea ce arată că băieţii de la SIE au măcar continuitate. Aşa au ajuns ziare de propagandă ca Naţional şi o emisiune altădată decentă, devenită acum jenantă, ca Observatorul de la Antena 1, să spună că presa europeană deplînge soarta României, în pericol să iasă din Europa dacă vine opoziţia la putere. Pentru Ion Iliescu, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu şi toţi ceilalţi care se chinuiau înainte de 1996 să construiască o democraţie originală în România, trebuie să fie o experienţă interesantă. Argumentele profesioniştilor italieni iubitori de fursecuri sînt de genul: în 1996-2000 negocierile au fost în pericol să fie suspendate de mai multe ori. S-ar crede că aceste negocieri au început pe vremea lui Dej şi au tot continuat liniştite sub Ceauşescu şi Iliescu, pînă cînd incompetenţii lui Constantinescu le-au pus în pericol. De fapt, negocierile cu UE au început în decembrie 1999, sub guvernul de dreapta care a îndreptat România spre Vest. Cum spuneam, cred că e o experienţă ciudată să culegi roadele unei occidentalizări pe care altădată te chinuiai din răsputeri să o subminezi. Cum se vede, feţele prezidenţiabililor se mai schimbă, dar năravurile ba.

Cristian GHINEA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: