Skip navigation

Monthly Archives: Decembrie 2009

la multi ani! 🙂

Ian Dury – There ain’t half been some clever bastards

Noel Coward was a charmer.
As a writer he was brahma.
Velvet, jackets and pyjamas,
had a gay divorce and other dramas.

There ain’t half been some clever bastards
(Lucky bleeders, lucky bleeders)
There ain’t half been some clever bas-tards.

Van Gough did some eyeball pleasers.
He must have been a pencil squeezer.
He didn’t do the Mona Lisa,
That was an Italian geezer.

There ain’t half been some clever bastards
(Lucky bleeders, lucky bleeders)
There ain’t half been some clever bas-tards.

Einstein can’t be classed as witless.
He claimed atoms were the littlest.
When you did a bit of splitting-em-ness
Frighten everybody shitless

There ain’t half been some clever bastards.
Probably got help from their mum
(who had help from her mum).
There ain’t half been some clever bastards.
Now that we’ve had some,
let’s hope that there’s lots more to come.

There ain’t half been some clever bastards
(Lucky bleeders, lucky bleeders)
There ain’t half been some clever bas-tards.

Okey-dokey!
Oh!
Segovia.
Da-laa la-laa da-daa da-lee
De dump di dump de dump-dump-diddle li-lee.

There ain’t half been some clever bastards
(Lucky bleeders, lucky bleeders)
There ain’t half been some clever bastards
(Lucky bleeders, lucky bleeders)
There ain’t half been some clever bastards
(Lucky bleeders, lucky bleeders)
There ain’t half been some clever……..
…………………………….bastards.

… si un film genial, total nepotrivit de sarbatori, al unui coleg de clasa al lui ian dury 🙂 , peter greenaway: ‘the cook, the thief, his wife, and her lover’ (1989):

Anunțuri

bob dylan – must be santa

greg lake – i believe in father christmas

katie melua and the pogues – fairytale of new york

“Împuşcaţi-i, că nu-s oameni!”

sursa: http://www.asociatia21decembrie.ro/?p=5423

paris match

paris match

Intervenţia Armatei în reprimarea revoltei din Cluj a încălcat toate legile Republicii Socialiste România şi regulamentele militare. În anii de după Revoluţie, comandanţii au utilizat o mulţime de trucuri şi minciuni pentru a scăpa de Justiţie. Cum de-au ajuns soldaţii să tragă în civili, ce ordine s-au dat în acele zile şi care era “inamicul oficial”?

Ziua de 21 decembrie 1989, aşa cum s-a scurs ea la Cluj-Napoca, reprezintă un adevărat “caz-şcoală” despre modul concret în care Armata s-a implicat, înainte de căderea lui Ceauşescu, în reprimarea Revoluţiei. Căci de la primele focuri de armă şi până la “Armata e cu noi!”, mulţi români, “huligani, elemente declasate, destabilizatoare”, aveau să muşte din asfaltul marilor oraşe, sub gloanţele militarilor. Iar zilele, lunile şi chiar anii care au urmat au fost folosite de unii capi ai Armatei pentru a şterge urmele, a boicota aflarea adevărului şi a-şi proteja gradele obţinute “la excepţional” în primele zile de după căderea dictatorului.

Cum a fost posibil ca militarii să tragă în civili? De la ministrul Apărării şi până la ultimul comandant de grupă care a stat faţă în faţă cu civilii dezarmaţi (cu unele notabile excepţii), toată lumea a călcat în bocanci legile ţării, regulamentele şi onoarea militară.

La ora 16:00 a zilei de joi, 21 decembrie 1989, în Cluj-Napoca erau deja 12 morţi şi 26 de răniţi, după incidentul din piaţa Libertăţii. Avea să fie doar începutul. Căci la acea oră, comandanţii Armatei a IV-a Transilvania, conduşi de generalul Iulian Topliceanu, se întreceau în a lua măsuri de luptă împotriva civililor angajaţi în acţiuni de protest.

Pentru “asigurarea ordinii publice”, Armata mobilizase două unităţi militare (UM 01215 Floreşti şi UM 01278 Someşeni), ai căror militari, organizaţi după ordinul ministrului Vasile Milea, îşi pregătiseră dispozitivele de luptă în oraş.

Ordinele erau clare: prevedeau ieşirea soldaţilor cu muniţie de război şi deschiderea focului.
Cum au gestionat militarii situaţia: numărul total al victimelor se ridica, după şase ore de “luptă” în diverse zone ale oraşului, la 26 de morţi şi peste 100 de răniţi.

După masacrul din Piaţa Libertăţii au urmat alte trei puncte fierbinţi: zona Astoria-Metropol, Piaţa Mărăşti şi Fabrica de bere. O singură anchetă serioasă a fost deschisă chiar în ianuarie 1990 pentru tragerea la răspundere a celor vinovaţi de morţii din Piaţa Libertăţii, de către procurorul militar colonel Tit-Liviu Domşa, şeful Parchetului Militar din Cluj. Dosarul său a fost însă “desfiinţat” câteva luni mai târziu, iar documentele şi mărturiile din el le-am folosit noi în documentarea materialului de faţă.

DISPOZITIVELE DE LUPTĂ ŞI VICTIMELE

După morţii căzuţi în Piaţa Libertăţii au urmat cei din zona Astoria-Metropol. Dispozitivul l-a avut ca protagonist pe căpitanul Ilie Dicu, de la Unitatea Someşeni, cel care s-a remarcat prin modul brutal în care i-a împuşcat pe manifestanţi chiar cu mâna lui. Bilanţul activităţii lui Dicu la Astoria: 4 morţi şi 10 grav răniţi. În anchetele care au urmat, soldaţii şi unii civili, martori oculari, au descris cum Ilie Dicu a ridicat un demonstrant care se apropiase de dispozitivul său, l-a dus cu faţa la un zid şi l-a executat cu sânge rece, de la câţiva centimetri.

În Piaţa Mărăşti – unde au avut misiune de luptă tot militarii de la Someşeni, conduşi de col. Timiş Gheorghe – a murit un om şi au fost răniţi alţi trei.

Atât col. Timiş Gheorghe, cât şi căpitanul Ilie Dicu primeau ordine de la col. Florian Caba, membru în comandamentul Armatei a IV-a, care avea misiunea să ţină legătura între comandament şi unitatea din Someşeni aflată în “luptă”.

Ultimul punct fierbinte al Clujului a fost Fabrica de bere.

Între orele 18:15 şi 22:30, dispozitivele formate din soldaţii de la unitatea din Floreşti au omorât 9 oameni şi au rănit 13. Şeful plutonului care a executat foc era maiorul Laurenţiu Cocan. În depoziţiile lor, soldaţii povestesc cum Cocan le cerea să înceteze focul atunci când din grupul de manifestanţi ieşea vreunul mai în faţă, după care îl lua el în bătaia pistolului şi-l dobora.

Atât maiorul Laurenţiu Cocan (responsabil cu măcelul de la Fabrica de bere), cât şi căpitanul Dando Carp (cel care a însângerat Piaţa Libertăţii) se subordonau comandantului unităţii, maiorul Valeriu Burtea, prezent şi el în dispozitivul de la Fabrica de bere la ora când se trăgea în civili. Pe linie de subordonare, între şefii plutoanelor de represiune din Cluj-Napoca şi comanda Armatei a IV-a Transilvania se aflau col. Florian Caba şi mr. Valeriu Burtea.

“VEŢI TRAGE ÎN ŢINTE VII”

Soldaţii care au acţionat în Cluj în ziua de 21 decembrie erau, la ora când trăgeau în civili, în cea mai mare parte neinstruiţi. Fuseseră încorporaţi în luna septembrie şi fuseseră apoi duşi la munci agricole, până la sfârşitul lui noiembrie. O lună mai târziu, primeau încărcătoarele pline cu muniţie de război şi erau trimişi în stradă. Care a fost însă linia de comandă, de la ministrul Milea şi până la soldatul speriat din faţa demonstranţilor?

JOACA DE-A RĂZBOIUL CU CIVILII

La data de 17 decembrie, după izbucnirea revoltei de la Timişoara, ministrul Milea transmisese celebrul său ordin în 14 puncte. Ordinul a ajuns şi la generalul Iulian Topliceanu, comandantul Armatei a IV-a Transilvania, cu sediul la Cluj, ale cărei trupe de la Arad erau deja implicate în reprimarea de la Timişoara. Punctul 11 suna aşa: “Demonstranţii să fie serios avertizaţi, apoi să se tragă la picioare”.

Câteva ore după ordinul lui Milea, şi Topliceanu trimite către unităţile din subordine propriul său ordin, tot în 14 puncte, niţel “îmbunătăţit”.

La punctul 14 stă scris: “Se va acţiona prin fixare de front (în faţă) şi executarea concomitentă a unor manevre în flanc şi spate pe străzi paralele (laterale)”. Ceea ce înseamnă că ştia că “forţele ostile” nu erau “inamicul care acţionează din exterior”, ci erau demonstranţi.

La data de 19 decembrie se constituie la unităţile din Someşeni şi Floreşti trupele de intervenţie care urmau să reprime revolta clujenilor. Şefii de dispozitive s-au dus în oraş şi au studiat locurile unde urmau să-şi amplaseze soldaţii. Între ei, şi căpitanul Carp Dando, care-şi studiase amplasamentul de unde soldaţii săi aveau să ucidă.

“Planul de operaţiuni” pentru intervenţia şi amplasarea în oraş a Armatei este elaborat la comandamentul Armatei a IV-a, printre artizanii săi numărându-se şi Constantin Degeratu, viitor şef al Statului Major General.

La data de 20 decembrie vine la Cluj Ilie Ceauşescu şi se întâlneşte cu comandamentul de criză din Cluj, compus,
printre alţii, din primul secretar Ioachim Moga, generalul Topliceanu şi colonelul Ioan Şerbănoiu, şef peste Miliţia şi Securitatea din Cluj. După prelucrarea politică, toată lumea cade de acord ca pe străzile Clujului vor urma să acţioneze “forţe ostile, care urmăresc destabilizarea României şi ruperea Ardealului de patria mamă”. Se dă indicativul “Radu cel Frumos” pentru Cluj – alarma parţială de luptă – şi se pune la cale riposta armată.

Din acest moment intervine excesul de zel al lui Topliceanu şi al oamenilor de legătură cu militarii care urmau să acţioneze, colonelul Florian Caba, pentru unitatea Someşeni, şi Valeriu Burtea, pentru Unitatea Floreşti. Exces de zel care s-a propagat în jos, până la ultimul soldat, sub forma unei presiuni care a dus la morţii şi răniţii Clujului.

“TRAGEŢI ÎN EI CĂ NU SUNT OAMENI”

În dimineaţa zilei de 21 decembrie, Caba şi Burtea încep pregătirea “teoretică” a militarilor din subordine, pe care-i trimiteau să tragă în mulţime. În declaraţiile din primul dosar al Revoluţiei din Cluj (cel făcut de col. Tit-Liviu Domşa şi blocat mai apoi la insistenţele lui Victor Athanasie Stănculescu), ofiţerii trimişi “în teren” povestesc cum au stat lucrurile în unitate. Laurenţiu Cocan (inculpat pentru măcelul de la Fabrica de bere) declara că militarii au fost asiguraţi de pericolul iminent care planează asupra Clujului şi că ţara e atacată de trupe iredentiste şi diversioniste.

La raportul din dimineaţa de 21 decembrie (cu câteva ceasuri înainte de masacre), “Maiorul Burtea Valeriu ne-a precizat că vom trage în ţinte vii, că nu vom avea în faţă ţintele de carton în care trăgeam la şedinţele de tragere şi în care, pentru a obţine calificative mari, făceam găuri cu creionul sau cu sula” – declara maiorul Cocan. Dosarul blocat în 1990 mai consemnează că acelaşi Valeriu Burtea i-a asigurat atât pe militarii lui Cocan, cât şi pe cei ai lui Dando Carp, care aveau dubii cu privire la “inamic”, că cei în care trebuie să tragă sunt “elemente declaşate”. “Trageţi în ei, că nu sunt oameni” – a ordonat Valeriu Burtea.

La fel au stat lucrurile şi la unitatea din Someşeni, de care răspundea col. Florian Caba. Iată ce declara, în 1990, căpitanul Dicu Ilie, cel responsabil cu omorurile de la Astoria-Metropol: “Înainte de plecarea în oraş, col. Caba Florian ne-a informat că muncitorii de la CUG au intenţia să ajungă în Piaţa Mihai Viteazu să producă destabilizare. (…) Mi-a spus că dacă cineva trece prin dispozitivul meu (se referea la demonstranţi – n.n.) mă va face trădător de ţară”.

PRIMA DE OMOR: 250 DE LEI

N-a fost nevoie ca Florian Caba să-l facă pe Ilie Dicu “trădător de ţară” şi să-l trimită la Curtea Marţială (cum susţine un alt martor că ar fi continuat ameninţarea). În noaptea de 21 spre 22 decembrie, când, la ora 3:00, Dicu Ilie se întorcea în unitate cu mâinile pline de sânge, colonelul Caba îi felicita pe toţi militarii pentru “îndeplinirea misiunii” şi-i promitea căpitanului un premiu în valoare de 250 de lei. N-a mai apucat să i-l dea.

Câteva ceasuri mai târziu fugea Ceauşescu, Ilie Dicu devenea un criminal care a tras în muncitorii de la CUG, iar Caba şi Topliceanu se grăbeau să-şi scape pielea, să treacă “de partea poporului”, să fie avansaţi la excepţional şi să devină eroi. Un ultim amănunt: în municipiul Cluj-Napoca, după seara zilei de 21 decembrie n-a mai murit nimeni. Asta în ciuda faptului că a doua zi, după fuga lui Ceauşescu, civilii au pătruns în sediul Miliţiei, de unde au furat arme.

Trucuri prin care Armata s-a străduit să scape de răspundere

1. Armata nu a ascultat de ordinele lui Ceauşescu, generalul Topliceanu a scos în stradă efective puţine, nu s-a tras în plin, dacă militarii ar fi înăbuşit Clujul în sânge.
Argument fals: militarii au primit ordinul să tragă (”În ţinte vii!”, “Împuşcaţi-i, că nu-s oameni!”), doar doi comandanţi s-au opus invocând legea şi regulamentele militare (şi au avut de suferit), soldaţii au ieşit şi au făcut victime. E drept, gen. Topliceanu avea efective cât să radă Clujul de pe faţa pământului. Patria trebuie să-i fie recunoscătoare că n-a omorât decât 26 de oameni.

2. Ţara era în pericol de-a fi invadată de forţe externe care atentau la integritatea ei.
Argument fals: toate ordinele date şi toate acţiunile arată că ofiţerii ştiau că vor lupta contra civililor. Căpitanul Dicu a fost trimis în stradă de col. Caba cu scopul explicit de a-i spulbera pe muncitorii care veneau de la CUG. În plus, cum rezulta din ordinul lui Topliceanu, “inamicul” trebuia luat de pe flancuri, deci se ştia că e vorba de o masă de demonstranţi.

3. Armata ieşise să apere obiectivele de primă importanţă, ţara fiind ameninţată din exterior.
Argument fals: Armata nu a apărat (e vorba de 21 decembrie) nici o fabrică, dimpotrivă, avea misiunea să blocheze intrarea în oraş a demonstranţilor care veneau din fabrici.

4. Starea de necesitate decretată de Ceauşescu ar fi impus scoaterea armatei pe străzi pentru a asigura liniştea.
Argument fals: la Cluj, în 21 decembrie nu era stare de necesitate, deşi primul-secretar ceruse acest lucru, e drept, abia după ce fuseseră împuşcaţi primii clujeni. Starea de necesitate a fost decretată în 22 decembrie, când la Cluj erau deja 26 de morţi.

5. Militarii au deschis focul pentru că au fost provocaţi şi atacaţi de “elemente huliganice, destabilizatoare”.
Argument fals: priviţi fotografiile care prezintă succesiunea evenimentelor din Piaţa Libertăţii. La venirea militarilor în stradă era numai Călin Nemeş; cu toate acestea, militarii aveau armele încărcate şi îndreptate în plan orizontal; nu aruncase nimeni cu obicte contondente, nu spărsese nimeni nici o vitrină; soldaţii au deschis focul înainte ca Nemeş să se încaiere cu căpitanul Carp. Cât priveşte argumentul că Nemeş era beat, admiţând că aşa au stat lucrurile şi că a fi fost beat era un delict pedepsit de Armata română, Nemeş putea fi “rezolvat” cu un pat de puşcă. Nici nu-i de mirare că aceste poze nu au fost acceptate ca probe de procurori, câtă vreme ele spulberau teza “atacării de către civili a militarilor”.

6. De vină nu au fost comandanţii, de la Topliceanu şi până la Caba şi Burtea, ci numai ofiţerii care au fost în dispozitive şi au tras în oameni după ce au pierdut situaţia de sub control.
Argument fals: colonelul Florian Caba şi maiorul Burtea le dăduseră soldaţilor ordine clare să tragă. În plus, Caba l-a felicitat pe căpitanul Dicu şi l-a premiat pe acesta cu 250 de lei pentru că a împuşcat oameni.
Referitor la aceste responsabilităţi, care nu ţin de Armată în general, ci doar de nişte ofiţeri care, pentru a-şi păstra funcţiile, au făcut exces de zel pentru a apăra “valorile socialismului” (ofiţeri care au nume, funcţii – mai mari decât înainte – şi adrese), încheiem citându-l pe colonelul (pe atunci maior) Laurenţiu Cocan, într-o emisiune televizată la Cluj: “Cum adică, credeţi că eu, maiorul Cocan, m-am dus aşa, singur şi de capul meu, să împuşc oameni la Fabrica de bere?”.

Justiţie neterminată
Judecătorii instanţei supreme au dat în martie 2006 sentinţa finală în procesul Revoluţiei de la Cluj. Recursurile celor acuzaţi de uciderea a 26 de persoane şi rănirea altor 52 au fost respinse, rămânând valabile condamnările la închisoare a cinci din cei şase inculpaţi. Astfel, generalul (r) Iulian Topliceanu, fost comandant al Armatei a 4-a, a fost condamnat la 10 ani de închisoare şi a fost degradat, iar Ioachim Moga, fost prim-secretar al Comitetului Judeţean PCR Cluj, a fost condamnat la 8 ani.

Colonelul Valeriu Burtea, fost comandant al unei unităţi militare din Floreşti, şi locotenent colonel Ioan Cocan, fost comandant de divizion, au fost condamnaţi la câte nouă ani după gratii, iar maiorul Ilie Dicu, la 15 ani de închisoare. Singura persoană achitată este fruntaşul Marian Bolboş, care fusese judecat sub acuzaţia de omor calificat. Magistraţii i-au obligat pe inculpaţi să plătească, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, despăgubiri către cele aproape 80 de părţi civile din dosar. Acestea se ridică la aproximativ 40 de miliarde de lei vechi. Revoluţionarii clujeni speră şi astăzi să se redeschidă Dosarul Revoluţiei, tocmai pentru a plăti cei vinovaţi de morţii din Piaţa Libertăţii.

Liderul Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei, Aurel Coltor, a afirmat pentru AMOS News, că în opinia lor o serie de vinovaţi au scăpat nepedepsiţi. După sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din anul 2006 astăzi se mai află după gratii doar Valeriu Burtea şi Ilie Dicu. Ceilalţi au fost eliberaţi pe motive medicale.

Cum a călcat Armata legea în picioare
Principala întrebare care se pune astăzi: ce-a căutat Armata, cu armele încărcate cu muniţie de război, cu ordinul clar de a trage, faţă în faţă cu civilii. Toate trucurile folosite după Revoluţie, pentru a justifica omorurile din Cluj şi de aiurea, se izbesc de legile limpezi, clare şi pentru o ţară aflată sub dictatură: Republica Socialistă România. Iată câteva acţiuni pe care, conform legii şi regulamentelor, Armata nu avea voie să le facă.

1. Constituţia Republicii Socialiste stipula că “scopul serviciului militar este apărarea patriei”, iar Legea 14 din 1972 prevedea rolul Armatei ca fiind acela de “apărare a teritoriului patriei împotriva oricărei agresiuni armate, de natură să atenteze la integritatea, suveranitatea şi independenţa statului român”. Nici o lege nu permitea Armatei să intervină pentru “stoparea mişcărilor de stradă”. Cu atât mai puţin pentru intervenţia cu arme de război. Or, Armata, prin comandanţii ei, tocmai asta a făcut.

2. Alarma parţială de luptă “Radu cel Frumos” permitea alte acţiuni decât cele de-a trimite militarii împotriva civililor neînarmaţi. Regulamentul activităţii de stat major stipula, în cazul alarmei parţiale: “obligaţia de ridicare la maximum a puterii operative şi de reacţie armată, fără a ieşi din cazărmi, în aşteptarea ordinului de ieşire la luptă”. Iar Armata, prin ordinele date de comandanţi, tocmai asta a făcut.

3. Legile specifice dictaturii, care socoteau ca infracţiuni “propaganda împotriva orânduirii socialiste” (Art. 166 CP), precum şi cele referitoare la ordinea publică, nu prevedeau ca pedepse reprimarea şi deschiderea focului de către Armată.
Pentru aceste infracţiuni, Codul Penal prevedea pedepse individuale, clare şi precise, alături de instituţiile care trebuiau să intervină (Miliţia şi Securitatea). Or, Armata, prin comandanţii ei, ajunsese să aresteze răniţi.

4. Regulamentele militare cu privire la disciplina şi la folosirea armelor de foc au fost încălcate într-un mod incredibil. Decretul 367 din 1971, privind disciplina militară, spune că “se interzice uzul de armă împotriva copiilor, femeilor gravide, precum şi în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane decât cele vizate (…)”. Or, la Cluj, o bună parte dintre morţi şi răniţi au fost pe trotuare sau nu aveau nici o treabă cu activităţile de “destabilizare a ordinii de stat”.

5. Regulamentul serviciului interior al Armatei spune că “comandantul poartă întreaga răspundere pentru hotărârile luate, ordinele şi dispoziţiile date”. Or, de la Milea (care a ordonat să se tragă la picioare) şi până la căpitanul Carp Dando, nimeni încă nu a suportat consecinţele unei astfel de răspunderi.

6. Minima onoare i-ar fi interzis oricărui militar, de la general la soldat, să deschidă focul împotriva civililor despre care nu aveau cum să nu ştie că nu sunt “inamici”, ci oameni care protestau pur şi simplu pentru drepturile lor. Or, Armata s-a jucat pur şi simplu de-a războiul.

Pe scurt, Armata nu avea ce să caute pe străzi şi de acest lucru sunt responsabili comandanţii care şi-au trimis trupele înarmate să spulbere revoltele. Acolo unde comandanţii s-au opus (au existat şi astfel de cazuri), nu aveau cum să moară oameni.

Jurnalul Naţional

19 noiembrie 2009

foto: Clujeanul, Asociaţia pentru Adevărul Revoluţiei – Cluj, Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989

…sau cel putin asa vad eu lucrurile

multi dintre sustinatorii lui basescu si ai pd-l s-au desumflat la vederea listei de ministri: l-am sustinut din entuziasm, am crezut in el, in monica macovei si acum… ne trezim cu elena udrea, berceanu, videanu, blaga, toata galeria de sinistri ai pd-l; cu croitoru si vladescu in loc de funeriu si ionut popescu; fara tru, fara voinescu; fara aripa liberala, s-a revenit la vechiul pd; si colac peste pupaza pentru dragii de nationalisti, la cultura e un ungur

na bun. sa le luam pe rind:

monica macovei. ultima propunere ca europarlamentar este introducerea unor standarde unice de lupta impotriva coruptiei la nivel european si, in continuare, infiintarea unui organism european centralizat de investigare pentru anchetarea fraudelor cu fonduri europene; adica… isi continua programul inceput in timpul mandatului de ministru al justitiei insa, de data asta, la nivel european si, in consecinta, fara amendamentele haioase ale diferitilor nicolicea autohtoni, fara negocieri cu pnl+psd, fara sa fie nevoita sa argumenteze la fiecare discutie ca nu este un procuror ceausist isteric; restul timpului si-l petrece conducind comisia parlamentara de cooperare uniunea europeana – republica moldova

marian sirbu si sebastian vladescu. da, exista si ionut popescu si lucian croitoru si altii; insa acestia doi au ceva in plus, ceva care tine de pragmatismul actului politic: psd si pnl au dovedit cu virf si indesat ca se pot comporta iresponsabil, ca ar ordona fara scrupule arderea ogoarelor si otravirea fintinilor doar pentru a-l distruge pe basescu (si daca ar avea certitudinea ca ar scapa mediatic cu fata curata); psd are contracte bune cu majoritatea sindicatelor care vor avea de suferit pierderi de membri anul urmator, iar pnl ar fi in stare sa sustina ca masurile de reducere a cheltuielilor sint masuri de stinga fata de care se simt obligati sa reactioneze; marian sirbu si sebastian vladescu ar avea rolul de a-i forta sa joace mai responsabil, macar pina in toamna viitoare, astfel incit masurile drastice sa poata fi aplicate; pentru ca demonstratii de sute de mii de oameni sau o greva generala pe termen nelimitat in sistemul bugetar sint evenimente care ar putea inmuia cele mai bune intentii de dreapta ale oricarui guvern

mihai seitan. daca nu a mers varianta politica la munca, s-a folosit varianta de rezerva, cea meritocratica. realizari principale: sistemul de pensii private si legea privind sistemul unitar de pensii publice; a fost consilierul de stat pentru muncă şi protecţie socială al lui emil boc.

catalin croitoru vs daniel funeriu. daniel funeriu nu este lasat pe dinafara. si nici miclea. reforma gindita de ei este cea care se va aplica, iar pentru asta este folosit un om al sistemului, un rechin care se poate lupta de la egal la egal cu ceilalti sefi de sindicate; pentru ca acum ei sint cei care se vor lupta ca niste lei sa opreasca reforma, si nu cu argumente teoretice; funeriu si miclea sint probabil protejati si pusi la treaba mai departe pentru ca legea actuala a fost partial compromisa de catre andronescu & co

bogdan aurescu. varianta meritocratica, neafiliat politic (chiar asa, oare nu aveau cui da cascavalul? oare nu trebuiau fraudate urmatoarele alegeri in strainatate? s-au terminat amantele lui basescu sau dinozaurii din pd-l?)

catalin predoiu. liberal; s-a mers pe varianta moderata; ca si in mandatul anterior, e mai greu de atacat pe motive de pedelizare a actului de justitie; are de terminat si de pus in aplicare codurile noi

orest onofrei. vechi ostas pntcd, anticomunist convins, s-a luptat cu pdsr pe de o parte cu securistii din pntcd pe de alta (vezi presa de la sfirsitul anilor 90, inceputul anilor 2000); a luptat pentru reconstructia dreptei in jurul pnl la inceputul anilor 2000, a fost entuziast al aliantei da (purtator de cuvint); are trei diplome universitare (medicina veterinara, management, administratie publica); nu e pedist, nu e aripa liberala, e de-a dreptul crestin-democrat

gabriel sandu. liberal de rit elvila, apoi ufd; a fost si in vechiul guvern boc pe acelasi post

marko bela, kelemen hunor, borbely laszlo, cseke attila. pozitia udmr a fost foarte tare la aceste negocieri; aripa ardeleana a vechiului pd numai de filo-maghiarism nu poate fi banuita. dar au considerat ca miza este uriasa si astfel udmr a primit pentru prima data in istorie ministere mari: ministerul sanatatii si cel al culturii; a fost astfel legat fedeles de aceasta guvernare; insa va avea si responsabilitate mare pentru ca va urma reforma si in domeniul sanatatii de indata ce (si daca) criza si reformele incepute deja in celelalte domenii vor oferi un ragaz

gabriel oprea. seful plutonului de independenti. are probabil sarcina de a incolona si a aduce nicolicii la vot. sa speram ca stie destule despre fiecare pentru ca majoritatea e fragila. la aparare nu are multe inovatii de facut, trebuie doar sa respecte ordinul de zi pe unitate si sa nu vorbeasca in front

blaga, berceanu, videanu, udrea. se putea fara ei? se putea. tru la interne, sever voinescu la economie, sebastian lazaroiu la transporturi si raluca turcan la turism si dezvoltare; sau se puteau gasi niste tineri competenti, cu master in strainatate; dar:
– sintem in plin razboi politico-mediatic; va reamintesc performantele echipei de tineri competenti in cazul executiei mediatice a lui basescu la realitatea; sint buni cei tineri, sint competenti, le vor lua locul (ei sau altii ca ei) dinozaurilor peste citiva ani, in perioade mai calme; insa razboiul asta este inca prea dur, nu-si cunosc suficient de bine adversarii si metodele acestora
– nu au dosare penale si nu sint urmariti de dna
– blaga are la activ scoaterea steguletelor rosii pe domeniul internelor si pachetul de legi ale descentralizarii (omorite de tariceanu)
– berceanu are la activ oprirea privatizarilor cu dedicatie catre patriciu in 1999-2000 (vezi conpet, oil terminal); iar afacerile sale par sa-i aduca bani din productia si exportul de piese catre tot felul de firme din vest
– videanu are la activ programul economic al aliantei da, proiectele de modernizare a bucurestiului la care taie panglici oprescu (da, stiu, alea cu borduri; s-a obosit cineva sa sape la povestea cu bordurile sau luam de bun ce zice antena3? ca eu nu stau in bucuresti sa vad ce scrie pe ele, iar pe net nu am gasit in timpul mandatului de primar decit trotuarul din fata nu stiu carei cladiri care a fost facut cu marmura de la firma lui)
– udrea – paratraznetul tuturor porcariilor aruncate spre basescu, boc & co; si numai pentru rolul acesta, indeplinit cu brio, si era necesara; macar pentru a le permite celorlalti sa isi vada de treaba; va reamintesc comisia orban si ridicolul de care s-a acoperit cu ocazia anchetei; a facut ceva anul trecut la ministerul turismului? stiu ca a umblat peste tot, a organizat evenimente, a facut reclama, a incercat sa atraga atentia asupra romaniei; cu ce eficienta, ma tem ca ne vom lamuri doar din primavara incolo; dar a realizat in mod cert altceva: este o femeie care nu a fost invinsa de mitocania si misoginismul traditionale romanesti, si asta fara a renunta la nimic din ceea ce o defineste ca femeie

si apoi, daca 5 ani nu v-a dezamagit basescu, daca 5 ani vi s-a parut ca lupta ca un leu si nu l-au putut dobori, daca acum l-ati votat sa continue lupta, cum ati ajuns sa credeti ca s-a schimbat peste noapte? sau ati crezut ca lupta s-a terminat pe 6.XII? reformele s-au pregatit si unele au si inceput in 2005-2006, s-au oprit in 2007 si au mers cu frina trasa anul asta; lupta serioasa pentru reformare abia acum incepe si e nevoie de batausi seriosi in fata pentru ca va fi mai rau inainte sa fie mai bine…

asta e guvern de razboi si asta e o dovada ca doctrina pedelista este inca pragmatismul reformist

europa libera

europa libera

18.12.89 – Actualitatea românească: Timișoara în revoluție

audio (mp3): http://realaudio.rferl.org/MD/manual/2009/10/03/16ad0c03-488b-4d7b-ac69-b1bc06a504df.mp3

sursa: http://www.europalibera.org/content/article/1504141.html

In sumar: Informații și comentarii despre evenimentele de la Timișoara; mărturii de la fața locului (W. Totok); mesajul regelui Mihai; revista presei italiene (Adrian Niculescu).

Neculai Constantin Munteanu: E un început în tot sfârşitul. Timişoara e acum numele oraşului românesc scris şi pronunţat în toate limbile pământului. Timişorenii au ieşit în stradă pentru a le reaminti românilor şi opiniei publice internaţionale că e nevoie şi în România de schimbările radicale care s-au produs în celelalte ţări comuniste. La microfon Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Şerban Orescu.

Emil Hurezeanu: Dragi ascultători din România şi din străinătate! Sunteţi între timp la curent cu evenimentele dramatice care s-au desfăşurat în ultimele două-trei zile la Timişoara îndeosebi. Spun la Timişoara îndeosebi pentru că informaţii despre care vom discuta în cursul acestei emisiuni vorbesc şi despre evenimente asemănătoare – chiar dacă nu de proporţiile celor de la Timişoara – care ar fi avut loc la Arad şi în alte oraşe ale României.

Aşadar, Timişoara, sâmbăta, 16 decembrie 1989. O manifestaţie de mari proporţii, intervenţii masive ale poliţiei, ale trupelor speciale ale Securităţii, ale Armatei. La început câteva sute de persoane, apoi mii şi după unele informaţii chiar zeci de mii de persoane. Oraşul Timişoara a fost practic blocat începând de sâmbăta, şi apoi continuând cu a doua zi, ziua de duminică, când demonstraţiile au fost escaladate.

Pentru că nu avem prea mult timp la dispoziţie şi informaţiile de pretutindeni ne inundă practice, vă propun următorul scenariu al emisiunii: Avem o mărturie extraordinar de importantă. Un cetăţean român care a fost la Timişoara duminică, de dimineaţa până la prânz şi a participat ca martor ocular la demonstraţia care a avut loc în centrul oraşului Timişoara, inclusiv la ciocnirile cu forţele de poliţie, cu forţele represive, ne-a telefonat în cursul zilei de astăzi, în cursul zilei de luni şi a ţinut să ne transmită o mărturie. S-o ascultam împreună:

Martor ocular din Timişoara: Bună ziua! Aş vrea să relatez despre evenimentele din Timişoara dinspre noaptea de sâmbăta spre duminică şi din cursul zilei de duminică. Este foarte important – eu am auzit astăzi primele ştiri din Austria cât şi Germania, să se facă o diferenţiere. De fapt, au fost două evenimente mari, două manifestaţii mari. Prima manifestaţie a fost cea în legatură cu preotul reformat maghiar de la care într-adevăr a pornit totul. În noaptea de sâmbătă pe duminică aceste manifestări în jurul acestui preot şi în jurul domiciliului s-au escalat, s-a ajuns la încăierări. În decursul acestor escalări între podul de la Maria, podul Beghiului de la Maria şi până în piaţa cartierului Iosefin, cine cunoaşte Timişoara, aceasta este o distanţă de aproximativ un km jumate, nu a mai rămas nicio singură vitrină a magazinelor de stat intactă. Toate vitrinele, toate geamurile mari au fost sparte. Însă vreau să accentuez că nu s-a ajuns la devastări, nu s-a furat absolut nimic. Şi ieri dimineaţa încă m-am putut convinge personal, trecând pe lângă aceste magazine, că fără să te apleci puteai sa scoţi puţinul amar pe care îl aveau însă toata marfa era acolo. Deci a fost numai o descărcare a mâniei publice.

În acelaşi timp, deci noaptea de sâmbătă pe duminică când a avut loc aceasta ciocnire aici în centrul Timişorii, în cartierele mărginaşe ale Timişorii s-au format grupuri mari, de sute de oameni, care strigau Jos Ceauşescu! Vrem libertate! Aceste grupări nu mai aveau absolut nimic de a a face cu preotul maghiar. Ieri în cursul amieziii, in jurul orei 12, s-a format iarăşi o mare grupare, de aproximativ 2000-3000 de tineri, muncitori, studenţi şi foarte mulţi copii, în cartierul universitar. Eu am fost personal de faţă când aceasta grupare a pornit de la universitate şi s-a îndreptat spre Hotelul Continental trecând peste Bega şi scandând lozincile Jos cu Ceauşescu! Jos cu dictatorul! Libertate, libertate! O altă lozincă a fost Românii sunt un popor unit, românii sunt un popor unit! Aceasta coloană a devenit tot mai mare pentru că ieri in Timişoara a fost absolut toată populaţia pe străzi, ştiind că se va întampla ceva. Pe marginea străzii oamenii aplaudau cu lacrimi în ochi.

Sunt şi acum… şi acum sunt mişcat când mă gândesc ce am văzut pentru că am auzit oameni în vârstă spunând: Doamne, ce bine că am trăit aceste momente. Nu am crezut că pot vedea aşa ceva. Coloana s-a deplasat pe lângă Hotelul Continental şi până la Bulevardul 23 august, îndreptându-se spre Palatul Comitetului Judeţean de Partid. În faţa acestuia poliţia şi armata, adică Securitatea, au format un zid de soldaţi înarmaţi cu…neînarmaţi. Înarmaţi doar cu bastoane de cauciuc şi cu cozi de lopată, deci nişte bâte. Aveau căşti şi scuturi. În spatele acestor trupe se aflau aproximativ 7 sau 8 tancuri de apă, adică tunuri de apă, maşini cu tunuri de apă. Mulţimea s-a apropiat până la aproximativ 30-40 de metri şi a format şi ea la rândul său un zid. Două forţe stăteau faţă în faţă.

M-a şocat că nimeni din partea oficialităţilor nu a încercat să vorbească cu manifestanţii, nu a încercat să potolească mânia publică. Din contră, aruncătoarele de apă au început să stropească. Acesta a fost semnul spre violenţă. Oamenii au început să fugă spre maşinile aruncătoare de apă. Au început să arunce cu pietre, cu crengi, rupte din copaci. Armata şi miliţia au…s-au retras până la spatele clădirii Partidului. Mulţimea a triumfat. Au început să arunce cu pietre în geamurile acestei clădiri, nu a rămas nicio fereastră intactă de la parter şi de la etajul unu. Nu s-a văzut niciun miliţian, nu s-a văzut nimeni. Atunci mulţimea a năvălit spre uşi şi în aproximativ 5-6 minute au reuşit să intre în clădire.

Primii care un intrat în clădire au început să arunce afara tablourile lui Ceauşescu. Am văzut cu ochii mei un tablou fixat în spatele unei ferestre şi mulţimea a început să tragă ţintă cu pietre la acest tablou până când din fereasta respectivă şi din tablou nu a mai rămas nimic. Cineva de la etajul unu a aruncat un tablou pictat a lui Ceauşescu. Mulţimea urla de plăcere. Tabloul a fost făcut ferfeliţă în câteva secunde. Au aruncat streagurile. Steagurile roşii au fost imediat rupte, steagul naţional… a fost rupt doar stema şi oamenii fâlfâiau cu steagul în stânga şi în dreapta. Am văzut o femeie sus pe clădire făcând semne cu steagul naţional. Mulţimea aplauda şi striga. Înăuntru din clădire au început să arunce scaune, mese, cărţi afară.

În acelaşi timp pe partea cealaltă erau câteva camioane de ale poliţiei. Camioane mari de aproximativ 7 tone. Aceste camioane închideau străzile lăturale. Aceste camioane au fost în flăcări. Mulţimea le-a dat foc. Oamenii stăteau…în clipa aceasta erau cel putin şase mii de oameni adunaţi care aplaudau şi strigau Jos Ceauşescu, Jos Ceauşescu. Atunci a venit Armata, Securitatea, cu baionete, însă nu am văzut să fi dat în oameni cu baionete. Între doi militari era întotdeauna un miliţian, adică în uniformă de miliţie cu baionetele acelea, acele cozi de lopata. Şi aceştia dădeau. Dădeau şi loveau pe oricine, bătrâni, copii, toţi care fugeau erau loviţi. Eu am scăpat din faptul că m-am retras într-o cladire, în casa scărilor am încercat uşa. Uşa era închisă, am intrat înăuntru. Am intrat înăuntru, am închis uşa după mine şi am aşteptat câteva clipe. Mulţimea a fugit. Însă s-a redresat foarte repede şi a venit înapoi. Eu nu am mai avut acest curaj să mă intorc, în clipa aceea eu m-am îndepărtat, însă am văzut de departe încă coloanele de fum. Nu ştiu ce s-a întâmplat mai târziu.

Am vrut… şi sper ca relatarea aceasta vă va ajuta ca să reconstruiţi adevărul ce a avut loc în aceasta zi istorică pentru poporul nostru desigur. Ceea ce am mai vrut să spun, în clipa în care au început aruncătoarele de apă, la începutul confruntării, să arunce apă şi au fost lovite de primele pietre, toate aruncătoarele de apă au făcut stânga-împrejur şi au fugit, au plecat cât de repede au putut. O singură maşină a fost abandonată de echipajul ei şi s-a încercat de către manifestanţi să se răstoarne. Maşina fiind foarte grea, aceste tancuri de apă sunt cel puţin de 7 până la 10 tone, nu au reuşit, însă au spart şi au devastat tot ce au putut. Acum cred… ceea ce este foarte important: de ieri graniţa este închisă şi nimeni nu mai poate intra inăuntru. Mai vreau să spun, masele inainte de a ajunge la confruntare, masa de demonstranţi a strigat Fără violenţă, fără violenţă. Văzând soldaţii pe care îi aşteptau, masele strigau: Noi suntem poporul, voi pe cine apăraţi? Noi suntem poporul, voi pe cine apăraţi? Apoi o altă lozincă scandată a fost: Azi la Timişoara, mâine în toata ţara! Cam asta a fost ce am putut acum din amintire…încă sunt şocat, sper că veţi reuşi să folosiţi acest material. Asta a fost tot.

Emil Hurezeanu: Îi mulţumim acestui român din Timişoara pentru mărturia sa impresionantă. Evenimentele despre care era vorba s-au consumat ieri, duminică, 17 decembrie, până la pranz. În cursul dupa-amiezii de duminică am avut primele informaţii din partea unor corespondenţi de presă din partea unor medii de informare maghiare în primul rând, dar şi iugoslave. Ne propunem să refacem acum filmul acestor prime reacţii internaţionale la evenimentele de sâmbăta şi duminica, care de altfel aveau să continue şi în cursul zilei şi în cursul nopţii de duminică spre luni. Până atunci, însă, îl rog pe colegul Şerban Orescu să înceapă acest traseu invers pe care încercăm să-l facem al reacţiilor internaţionale, ale primelor reacţii internaţionale la evenimentele de sâmbăta şi duminica.

Şerban Orescu: Aş vrea să spun că ceea ce s-a întâmplat la Timişoara dovedeşte două lucruri: în primul rând convergenţa de interese între români şi maghiari şi în al doilea rând faptul că România astăzi e un butoi de pulbere. Pe scurt două cuvinte despre László Tőkés: este un pastor plin de curaj care înţelegea în predicile lui să evoce şi probleme politice şi să revendice drepturi pentru români şi maghiari deopotrivă. Tőkés a fost sancţionat cu mutarea în Ardealul de Nord, într-un mic sat de către episcopul lui, dar tot cu departamentul cultelor. În urma refuzului său de a da urmare ordinului de mutare, a fost dat în judecată. Bineînţeles, tribunalele ştim cum functionează, o curte din Timişoara l-a obligat să evacueze în termen de 8 zile biserica. Asta s-a întâmplat la 28 noiembrie. Ulterior termenul a fost prelungit până la 15 decembrie.

15 decembrie, deci, o zi fierbinte. O zi înainte, la 14 decembrie, un funcţionar de stat face inventariul casei parohiale. Locuinţa se află, bineînţeles, sub stare de supraveghere. Telefonul este întrerupt de multă vreme, exceptând ameninţări anonime proferate la adresa lui şi al familiei. În ziua de 15 decembrie, vineri, am fost informaţi, eram la serviciu, că un lanţ de 200 de persoane a înconjurat biserica- este vorba de credincioşi, bineînţeles, pentru a zădărnici evacuarea lui Tőkés. Tőkés se baricadase în biserică sperând în felul ăsta să fie menajat de forţele publice, ceea ce nu s-a întâmplat. Numărul celor care înconjoară biserica pentru a-l proteja pe Tőkés creşte în cursul zilei de sâmbătă, dupa unele ştiri la miezul noptii deja se adunaseră în jurul bisericii circa 1000 de oameni. Miliţia înconjura pe credincioşi. În aceasta fază se poate spune ca biserica era înconjurată preponderent de credincioşi, de maghiari reformaţi. Aceştia au strigat miliţienilor: Plecaţi, duceţi-vă! Ca urmare, din motive pe care nu le întelegem prea clar, miliţienii au fost înlocuiţi cu securişti civili. Ulterior însă, spre dimineaţă, tot mai mulţi români, se alătură grupului de maghiari care înconjurau biserica.

Emil Hurezeanu: Pentru ca în cartierul universitar studenţesc al oraşului să izbucnească o demonstraţie autonomă. De aici încolo avem mărturia timişoreanului. Primele informaţii despre demonstraţia de sâmbătă de la Timişoara au fost oferite de postul de Radio Budapesta şi de televiziunea maghiară care şi-a întrerupt programul anunţând următoarele lucruri: o mare parte din ştirile pe care vi le vom citi in continuare vă sunt cunoscute din emisiunea live pe care am făcut-o în cursul nopţii trecute. În orice caz, prima ştire care a venit de la Radio Budapesta în miezul noptii trecute este că mii de persoane au demonstrat la Timişoara împotriva regimului Ceauşescu. Martori oculari, o mare mulţime de oameni continuă să se afle pe străzi, au impărtăşit la telefon după care informaţii precise sunt greu de obţinut, deoarece se spune că armata ar fi înconjurat oraşul. Nicio veste de la Radio Bucureşti, exceptând ceva mai târziu un fel de comentariu foarte sever de ameninţare.

Agenţia vest-germană de ştiri, DPA, informa, de asemenea, în cursul acestei nopţi că unităţi ale Armatei ar fi înconjurat în cursul nopţii Timişoara. Agenţia DPA a relatat, de asemenea, pe baza declaraţiilor făcute de martori oculari, postului de radio Budapesta că unităţile militare sunt sprijinite de vehicule blindate, de transportoare şi elicoptere. Conform aceloraşi martori oculari, demonstraţiile de ieri de la Timişoara, soldaţii ar fi intervenit împotriva manifestanţilor cu baioneta la armă. Nu existau însă informaţii privind numărul răniţilor şi numărul victimelor disputelor violente care au avut loc la Timişoara. Ştim doar că forţele de represiune au uzat de bastoane de cauciuc, trupele de intervenţie ale Securităţii erau înarmate cu căşti, cu scuturi şi că ciocnirile au fost violente, îndeosebi după ocuparea sediului de partid şi de stat local de la Timişoara. De ieri, de duminică de la prânz.

Cel mai târziu, agenţia Associated Press, citând agenţia maghiară MTI şi alte surse, a precizat că în cursul serii de duminică la postul de radio maghiar Danubius, de la Budapesta, s-a primit un telefon de la Timişoara cu relatarea că zeci de mii de persoane continuă să se afle pe străzi. Citând călători care se întorceau din România, MTI a relevat că miliţia a făcut uz de tunuri de apă împotriva demonstranţilor. Un cetăţean cehoslovac a văzut tancuri şi străzi blocate.

Agenţia Associated Press anunţă în cursul nopţii că în momentul în care unităţile Securităţii au încercat să reprime demonstraţia s-a declansat o ciocnire sângeroasă. Şi sursele maghiare vorbesc despre această ciocnire sângeroasă. Abia dupa două ore, se pare, forţele de miliţie au reuşit să controleze situaţia. Citând un reporter al televiziunii din Szeged, agentia maghiară de ştiri, MTI, afirmă ca martori oculari au văzut tineri plini de sânge pe străzile Timişoarei şi portrete ale lui Ceauşescu plutind pe canalul Bega. Mulţi dintre demonstranţi au fost arestaţi.

Călători iugoslavi au informat la Belgrad, la agentia Associated Press că duminică tot oraşul părea că se află pe stradă. Când au părăsit Timişoara la ora două dupa-masă coloane masive de soldaţi blocau circulaţia pe principalele intersecţii şi erau necesare ocoluri importante pentru a părăsi oraşul. Mulţimea compusă din zeci de mii de persoane a sfărâmat, a spart vitrinele librăriilor, aruncând în stradă cărţile lui Ceauşescu. Deasemeni martori oculari iugoslavi relatează că sâmbătă noaptea, nu departe de Hotelul Continental din centru, manifestanţii au spart vitrina unei librării, au scos cărţile lui Ceauşescu în stradă şi le-a dat foc.

Agenţia Tanjug, agentia iugoslavă de ştiri informa în cursul noptii că aproximativ 5000 de persoane au pornit în marş către centrul oraşului. Este deci prima agenţie care ne dă o cifră aproximativă. Aproximativă spun pentru că informaţiile merg de la câteva sute la câteva mii, privindu-i pe participanţii la demonstraţia de la Timişoara.

Opinia publică din România nu a fost informată de evenimentele de la Timişoara. Aceasta informaţie este conţinută, de altfel, şi în depeşa agentiei Tanjug care continuă, singurul indiciu despre o evoluţie neobişnuită l-a constituit un comentariu transmis în radiojurnalul de la ora 19 al postului de radio Bucureşti. În cadrul programului a fost introdus, în mod neobişnuit, un apel adresat cetăţenilor ţării, în care se cerea respectarea necondiţionată, fermă a tuturor legilor ţării şi se atrăgea atenţia asupra pericolului unui amestec extern în afacerile interne ale României.

Şerban Orescu: Iar acuma, astăzi dupa-masă, agentia DPA transmite din Bucureşti că ministerul de externe fiind întrebat ce s-a întâmplat la Timişoara, a răspuns: Nu ştim nimic.

N.C. Munteanu: Cred că ştiu ceva pentru că aşa cum spunea Hurezeanu, la ora 12 şi pe urmă la ora 19 s-a repetat articolul foarte ameninţător în care se cerea tuturor cetăţenilor României să se conforme legalităţii şi să respecte legea.

Emil Hurezeanu: Bineînţeles că plecarea, mă rog, era programată a lui Ceauşescu la Teheran, în cursul acestei dimineţi, nu inşeala pe nimeni. Nu pentru prima oară Ceauşescu recurge la gesturi de inducere în eroare a spune pentru că ne amintim şi dupa demonstraţia de la Braşov a făcut o vizită-fulger în Egipt. Iese de fiecare dată în pieţele publice sau ia contact cu aşa-zişii oameni ai muncii care de obicei sunt securiştii care rechiziţionează în pripă întreprinderile, atunci când se simte psihologic, cel puţin, ameninţat. Deci plecarea sa la Teheran, în această dimineaţă, nu poate fi un semn că autorităţile române refuză să ia notă de evenimentele de la Timişoara şi că n-ar fi îngrijorate de aceste evenimente.

Şerban Orescu: Dimpotrivă, premierul maghiar, Németh, la conferinţa de presă de ieri cu cancelarul Kohl a declarat că există informaţii după care proteste ar fi avut loc în mai multe oraşe româneşti şi adăugând că poliţia secretă şi armata ar fi în stare de alarmă.

N.C. Munteanu: Mai mult, astăzi la ora 12, agentia Tass preluând informaţii de la agentia maghiara de presă face o scurtă trecere în revistă a ce s-a întâmplat la Timişoara, adăugând că protestul exprimat de demonstranţi a fost împortiva conducerii de astăzi a regimului de la Bucureşti şi al sistemului existent în acestă ţară, un lucru deosebit de important, dacă avem în vedere că această ştire vine de la Moscova.

Emil Hurezeanu: Toate aceste informaţii pe care am încercat să le expunem acum în rezumat, rezumau la rândul lor întâmplări din cursul zilei de ieri, deci până ieri seara. Evenimentele, însă, au continuat şi în cursul nopţii după câte suntem informaţi. Din acest motiv propun acum să ascultăm o înregistrare, o înregistrare a unei convorbiri pe care am avut-o în urma cu câteva ore, cu William Totok, corespondentul nostru din Berlinul de Vest, care la rândul lui a avut în cursul nopţii câteva convorbiri cu Timişoara. Nota bene, William Totok este timişorean, de unde a plecat în urmă cu un an şi jumătate. Să-i ascultăm relatarea.

William Totok: După mai multe ore de încercări zadarnice reuşesc să stabilesc legătura telefonică cu Timişoara, azi noapte la ora unu cu o persoană care stă în imediata apropiere a Consiliului Popular, adică a sediului Partidului. În timpul convorbirii telefonice se aud rafale de mitralieră. Persoana îmi relatează că de vineri au loc demonstraţii la Timişoara care au izbucnit în legătură cu deportarea pastorului László Tőkés. La început au participat câteva sute de persoane, apoi demonstraţia s-a extins la câteva mii de oameni. Demonstraţiile continuă în tot cursul zilei de sâmbătă şi duminică. Au intevenit trupele speciale ale Securităţii, ale miliţiei şi ale Armatei. La început cu gaze lacrimogene, aruncătoare de apă şi bastoane de cauciuc. S-au tras rafale de avertisment.

Demonstranţii s-au deplasat apoi spre Comitetul Judeţean de Partid cerând să fie primiţi de către noul prim-secretar, Radu Bălan. S-a aflat că între timp ar fi sosit la Timişoara şi Ilie Matei, fostul prim-secretar la Timişoara, între timp avansat ca membru în Comitetul Politic Executiv, la ultimul congres. Cei doi au refuzat dialogul cu demonstranţii. Au participat şi mulţi studenţi care au strigat lozinci anti-ceauşiste. S-au ars portretele şi cărţile dictatorului. Timişoara este practic înconjurată de armată, nimeni nu mai poate să iasă. La ora trei în noapte reuşesc să vorbesc cu o altă persoană care îmi confirmă cele relatate la ora unu. El a declarat că toate mijlocele de transport în comun din Timişoara n-au circulat în cursul zilei de ieri. Se mai relatează că persoanele care au încercat ieri să telefoneze în străinătate n-au putut să facă aceasta. La ora 2.30 stabilesc legătura cu o altă persoană din Timişoara care mi-a relatat următoarele: în Piaţa Libertăţii e demonstraţie. Oraşul e devastat.

Emil Hurezeanu: A fost deci relatarea lui William Totok, în urma unor convorbiri telefonice pe care le-a avut în cursul noptii la Timişoara. Să adăugăm la aceasta relatare a lui totok că există, până la aceasta oră când transmitem prima ediţie a emisiunii Actualitatea românească şi informaţii neconfirmate privind răniţi şi chiar morţi, în urma ciocnirilor cu forţele de represiune de la Timişoara. Bineînţeles în masură în care aceste informaţii vor fi confirmate vi le vom transmite ca atare. Există aşa cum am spus numeroase reacţii internaţionale la evenimentele din România, evenimentele de la Timişoara.

În timpul acestei dimineţi am primit zeci, sute de telefoane, aici la redactie din partea unor grupuri politice sau nepolitice ale românilor din exil: din Canada, Marea Britanie până în Australia şi Israel. De la Munchen suntem informaţi că Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Germania Federală, pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Germania Federală, precum şi Comitetul de Susţinere Doina Cornea va organiza în cursul acestei seri, în chiar minutele când transmitem această emisiune, în fata catedralei, în faţa Domului din Munchen la ora 18 are loc o rugăciune publică în faţă a sute de personae, făcute de români, maghiari din Germania. Ei se roagă pentru Pastorul Tőkés şi victimele Timişoarei. Miercuri la ora 18 in Odeon Platz care este una din pieţele centrale ale capitalei bavareze va avea loc o adunare de protest al europenilor.

Şerban Orescu: Astăzi la New York va avea loc o demonstraţie de protest, precum şi una la Budapesta, de asemenea în faţa ambasadei Republicii Socialiste România, la care vor participa maghiari şi români aflaţi la Budapesta.

Emil Hurezeanu: Avem reacţii în mai multe ţări europene, avem, aţi văzut, o reacţie sovietică practic, depeşa Tass este cea mai bună dovadă, avem reacţii americane oficiale şi de presă pe care Nestor Rateş le va rezuma pentru programul politic. Avem şi reacţii în mai multe ţări europene. Deocamdată pentru că timpul pe care îl avem la dispoziţie se reduce simţitor vă rugăm să ascultaţi corespondenţa de la Milano a lui Adrian Niculescu.

Adrian Niculescu: Reacţia mediilor de informare din Italia, scrise şi vorbite, ale evenimentelor de sâmbătă şi duminică, de la Timişoara şi Arad, a fost promptă şi imediată şi pe măsura importanţei faptelor. Deşi lunea este o zi relativă calmă în presa italiană, multe ziare nu apar, printre care organele unor partide ca Avanti socialisti sau Il populo din….. cele mai mari cotidiene au inserat, totuşi, la loc de cinste veştile sosite aseară târziu din România. Primatul absolute, probabil la nivel internaţional chiar, îl deţine, foarte seriosul Corriere della sera de la Milano care dedică astăzi dimineaţă, 18 decembrie, revoltei de la Timişoara principalul articol pe pagina întâi, articolul de deschidere, cum se numeste în jargonul jurnalistic, titlul pe cinci coloane: Fulgerul revoltei în România, ciocniri în stradă. Cităm: protestele au izbucnit şi în România. Timişoara şi Aradul au fost teatrul unor sângeroase ciocniri între poliţie şi mulţimea care a coborat în stradă pentru a demonstra împotriva dictatorului Ceauşescu. Forţele de ordine au intervenit în mod brutal făcând uz de tancuri şi hidrante şi potrivit unor mărturii ar fi deschis focul.

De asemeni, marile cotidiene, un cotidian popular, Il giorno, tot la Milano, inserează şi el pe pagina întâi vestea revoltei. Aceeaşi veste şi în marele cotidian liberal, Il Giornale, şi în alte cotidiene mai mici, inclusiv, pe plan local. Foarte important apare faptul că televiziunea italiana încă de astăzi dimineaţa a dedicat în telejurnalele sale- au fost patru până acuma, până la ora când transmit aceste rânduri- problemelor româniei, cu imagini de repertoriu şi anunţând unele servicii, reportaje speciale în ediţiile de seară şi de după-masă. De asemenea, radioul, la toate radio jurnalele, de până acuma începând cu cele de noapte la trei dimineaţa, pe care Radio Roma le dă şi în limbi străine, în franceză, în engleză, în germană, au anunţat ştirea şi au început deja să facă comentarii pe care le vom avea zilele următoare.

Emil Hurezeanu: Evenimentele sunt încă fierbinţi, ştirile de asemenea. Îl rog, totuşi, pe Şerban Orescu să încerce să tragă cel puţin câteva concluzii, să desprindă câteva semnificaţii.

Şerban Orescu: Foarte pe scurt: evenimentele de la Timişoara au demonstrat că între români şi maghiari există o identitate de interes. E drept mişcarea a început în rândurile maghiarilor care erau direct vizaţi de măsura transferării lui Tőkés, dar imediat s-au alăturat românii. Depeşele de presă sunt unanime în constatarea masivă a românilor etnici şi care au intonat de altfel şi Deşteaptă-te, române – prezenţa majoritară, chiar –
România a devenit, şi faptele au demonstrat, un butoi de pulbere. Cu toate acestea, regimul nu înceteaza să provoace opinia publică. Cazul Tőkés este o dovadă specifică a felului, aş zice, lipsit de cel mai elementar tact, în care regimul Ceauşescu întelege să trateze unele nemulţumiri care îşi găsesc rezolvarea în orice societate civilizată. O altă concluzie care se desprinde pe baza evenimentelor din zilele trecute este că opoziţia din România, despre care regimul Ceauşescu afirmă că nu ar exista, este puternică. Acesta va servi, poate ca imbold şi îndemn pentru români pentru a-şi demonstra în continuare voinţa lor politică. Deci nu avem a face numai cu protestul unor personalităţi de felul lui Mircea Dinescu şi Doina Cornea. Este vorba despre o acţiune de masă. Aceasta este semnificaţia evenimentelor de la Timişoara. O altă concluzie, foarte pe scurt, este că regimul a folosit mijloace cu totul exagerate, a făcut o demonstraţie de forţă destinată să intimideze opinia publică, depeşele de presă vorbesc de tancuri, de amfibii etc. în sfârsit ultima concluzie este că imaginea regimului Ceauşescu apare o dată mai mult ca o imagine incompatibilă cu Europa de astăzi.

Emil Hurezeanu: Dragi ascultătoare, dragi ascultători, din România şi din străinătate! Cu puţin timp înainte terminării acestui program am primit din partea regelui Mihai, fostul suveran al României, următorul mesaj:

Regele Mihai: Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi, sunt ca şi voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare şi totuşi şi totodată am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii întelegeţi şi întelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la Putere. Manifestaţi paşnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năziuinţele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocati, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu inainte!

Emil Hurezeanu: Acesta a fost aşadar, mesajul adresat de către Regele Mihai, fostul suveran al României, în legătura cu evenimentele dramatice de la Timişoara.

N.C. Munteanu: Stimaţi ascultători, e tot ce ştim, ce am putut afla, şi ce am putut difuza despre demonstraţia de la Timişoara. Între timp tiranozaurul Nicolae Ceauşescu a ajuns la Teheran, la ayatollahi. Atât până acum. Până aici ediţia întâia al Actualităţii Româneşti de azi. Dacă va fi nevoie vă vom ţine la curent în Actualitatea Românească de la ora 22.10. Ascultaţi în continuare programele nostre de ştiri, Programul politic, Radio magazin pentru amănunte suplimentare. N.C. Munteanu, Şerban Orescu şi Emil Hurezeanu vă mulţumesc pentru atenţie şi împreună vă urează: să auzim numai de bine. Chiar aşa: să auzim numai de bine!

Transcriere: Anamaria Neag.

(Un document sonor păstrat în arhiva RFE de la Hoover. Transcriere Anamaria Neag).

donatii (prin sms) pentru publicarea online a arhivei: http://www.100000romani.ro/

europa libera

europa libera

Actualitatea românească: Opozanți și proteste în eter

audio (mp3): http://realaudio.rferl.org/MD/manual/2009/10/03/4be5bb38-a64d-49e7-9b1a-731b2b49fbae.mp3
In sumar: O analiză a situației degradande a culturii românești (Gelu Ionescu); Un apel și un portret al lui Eugen Ionescu (M. Lovinescu); Mariana Marin în greva foamei (V. Ierunca); Protestul lui Dan Petrescu, izolat la domiciliu.

sursa: http://www.europalibera.org/content/article/1503378.html

donatii (prin sms) pentru publicarea online a arhivei: http://www.100000romani.ro/

Adam Michnik, recipient of the 2009 Ion Ratiu Democracy Award, will speak on Democracy: Traps and Question Marks. The Honorable Zbigniew Brzezinski will provide introductory remarks.

Adam Michnik is the Editor-in-Chief of Gazeta Wyborcza, Poland’s largest daily newspaper. Historian, essayist and political publicist, Michnik was one of the leading organizers of the illegal, democratic opposition in Poland between 1968-1989. He was a founding member of the Komitet Obrony Robotnikow (Committee for the Defense of Workers) in 1976 and a prominent activist during the Solidarity movement in the 1980s. He participated in the Round Table Talks of 1989, and was later elected to Poland’s first non-communist parliament, where he served from 1989-1991. Michnik is the author of several books, including Letters from Prison and Other Essays (1987), The Church and the Left (1993) and Letters from Freedom: Post Cold War Realities and Perspectives (1998).

inregistrarea conferintei va aparea in curind aici:

http://www.wilsoncenter.org/index.cfm?topic_id=1415&categoryid=71E648A8-FF8E-527E-B3DF30E1392D1DCD&fuseaction=topics.events_item_topics&event_id=559019

29 august 1989 – actualitatea romaneasca

Moderator: N.C. Munteanu; colaborează la program: Emil Hurezeanu, Șerban Orescu.

In sumar: Apel adresat participanților la Congresul al XIV-lea al PCR de Frontul Salvării Naționale (în lectura lui Constantin Mănciulescu) și „Dezinformare, intoxicare, amenințări de la București” (Comentariu: Emil Hurezeanu).
http://www.europalibera.org/content/article/1861566.html

mp3: http://realaudio.rferl.org/MD/manual/2009/10/26/ac174012-8d5e-40f3-b531-9532c60d0b01.mp3

Emil Hurezeanu, 2005: „Eu consider ca si scrisorile FSN-ului de atunci – venite in cel putin trei variante diferite, inclusiv grafice, din mai multe tari, din mai multe surse, surse care si-au pastrat riguros anonimatul pana astazi – fac parte din aceste operatiuni de masuri active ale serviciilor sovietice si ale serviciilor romanesti”

o critica des intilnita la adresa partidelor romanesti este lipsa de doctrina a acestora; varianta indulcita a aceleiasi critici reclama aderarea oportunista si formala la unul dintre curentele politice europene

victima clara a unei dezbateri pornite in acest context este pd-l, partid care promoveaza un mix de politici de dreapta si de stinga si are la activ o schimbare de orientare si familie politica; pnl si psd scapa mai usor, macar la nivel retoric prin agitarea consecventa a stindardelor si a sloganurilor preferate, desi la o analiza mai atenta a personajelor propuse sau a politicilor promovate ne intilnim cu acelasi amestec fara noima de doctrine si abordari; pd-l, la o privire mai atenta, isi gaseste circumstante atenuante prin posibilitatea subsumarii initiativelor recente unui pragmatism reformist

dar este pusa bine problema? ar fi de dorit sa avem in parlament 10-15 partide strict doctrinare, care sa raspunda la orice problema noua cu versete din vreunul din parintii spirituali specifici?

avem doua partide de 30-40% si unul de 15-20%; presupunind ca acestea si-ar clarifica orientarea doctrinara ne putem imagina procente importante din populatia activa participind la o epifanie colectiva care sa ii determine sa adere la una dintre cele trei doctrine – presupunind ca acestea doresc sa isi conserve bazinele electorale?

dar exista in tarile occidentale de unde ne extragem modelele astfel de partide? din cite se vede, nu prea; partidele mari din tari cu traditie democratica par constituite mai degraba din aliante intre grupuri usor identificabile de politicieni de orientari doctrinare relativ apropiate, care adopta si promoveaza interesele cite unor categorii de electorat de care se simt mai apropiati sau pe care aleg sa le reprezinte; acestea dau oarecum pe rind, in functie de popularitatea fiecareia la un moment dat, diverse echipe guvernamentale, iar politicile rezultate contin in diverse proportii contributiile lor

ce as astepta eu din partea pd-l: asumarea deschisa, transparenta din partea politicienilor reprezentativi a unor orientari clare cu care alegatorii sa se poata identifica usor; constituirea unor grupuri de reflexie asociate care sa identifice, sa adopte si sa promoveze interese ale categoriilor de electorat catre care aleg sa se adreseze in primul rind; sa permita si sa incurajeze confruntarea si selectia naturala intre aceste grupuri, intre solutiile specifice si, eventual, alternative propuse de fiecare, conform orientarii proprii; sa continue cu o politica generala pragmatica de orientare populara, sa aleaga dintre solutiile alternative propuse pe cele cu impact reformator semnificativ, chiar daca ar fi in detrimentul popularitatii personajelor active in procesul guvernamental;

daca grupurile conservator, liberal, crestin-democrat vor fi suficient de bine conturate in cadrul partidului, pierderile electorale ale unui program reformator sint minimizate si localizate la echipa guvernamentala, inevitabil temporara, timp in care grupurile puternic colorate doctrinar pot intretine si dezvolta relatiile cu electoratul preferat

lumea civilizata il plaseaza pe hitler la extrema dreapta, iar pe stalin la extrema stinga a spectrului politic; in cel mai rau caz, un european civilizat va spune ca extremele se ating; un frumos joc de cuvinte care ne permite sa avem constiinta impacata impacata ca am condamnat crimele de oricare parte a spectrului politic s-ar afla

insa in europa civilizata, in care negarea holocaustului si insemnele naziste sint interzise, sint considerate haioase tricourile cu diverse personalitati sinistre sau insemne comuniste; statui ale lui hitler sint de neconceput, marx si engels sint acceptabili; armata germana a cucerit europa, iar armata rosie a eliberat-o, nu?

the soviet story (edvins snore, 2008) nu face aceste distinctii; partidul national-socialist al muncitorilor din germania si partidul comunist din rusia, hitler si stalin sint pentru edvins snore reprezentanti ai aceluiasi curent socialist si parteneri de distrugere si genocid; daca sint diferente intre ei, acestea sint mai degraba in defavoarea comunistilor: ei au inceput crimele mai repede, i-au sprijinit si instruit pe nazisti si au continuat genocidul mult dupa disparitia lui hitler; cu toate acestea, ei sint inca priviti cu o oarecare ingaduinta de lumea civilizata pentru ca – nu-i asa? – nici un european adevarat nu poate nega nobletea ideilor de egalitate si armonie sociala

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

via orangeskorpion, via http://economiapentrutoti.blogspot.com/2009/12/weekend-movie-soviet-story.html