Skip navigation

o critica des intilnita la adresa partidelor romanesti este lipsa de doctrina a acestora; varianta indulcita a aceleiasi critici reclama aderarea oportunista si formala la unul dintre curentele politice europene

victima clara a unei dezbateri pornite in acest context este pd-l, partid care promoveaza un mix de politici de dreapta si de stinga si are la activ o schimbare de orientare si familie politica; pnl si psd scapa mai usor, macar la nivel retoric prin agitarea consecventa a stindardelor si a sloganurilor preferate, desi la o analiza mai atenta a personajelor propuse sau a politicilor promovate ne intilnim cu acelasi amestec fara noima de doctrine si abordari; pd-l, la o privire mai atenta, isi gaseste circumstante atenuante prin posibilitatea subsumarii initiativelor recente unui pragmatism reformist

dar este pusa bine problema? ar fi de dorit sa avem in parlament 10-15 partide strict doctrinare, care sa raspunda la orice problema noua cu versete din vreunul din parintii spirituali specifici?

avem doua partide de 30-40% si unul de 15-20%; presupunind ca acestea si-ar clarifica orientarea doctrinara ne putem imagina procente importante din populatia activa participind la o epifanie colectiva care sa ii determine sa adere la una dintre cele trei doctrine – presupunind ca acestea doresc sa isi conserve bazinele electorale?

dar exista in tarile occidentale de unde ne extragem modelele astfel de partide? din cite se vede, nu prea; partidele mari din tari cu traditie democratica par constituite mai degraba din aliante intre grupuri usor identificabile de politicieni de orientari doctrinare relativ apropiate, care adopta si promoveaza interesele cite unor categorii de electorat de care se simt mai apropiati sau pe care aleg sa le reprezinte; acestea dau oarecum pe rind, in functie de popularitatea fiecareia la un moment dat, diverse echipe guvernamentale, iar politicile rezultate contin in diverse proportii contributiile lor

ce as astepta eu din partea pd-l: asumarea deschisa, transparenta din partea politicienilor reprezentativi a unor orientari clare cu care alegatorii sa se poata identifica usor; constituirea unor grupuri de reflexie asociate care sa identifice, sa adopte si sa promoveze interese ale categoriilor de electorat catre care aleg sa se adreseze in primul rind; sa permita si sa incurajeze confruntarea si selectia naturala intre aceste grupuri, intre solutiile specifice si, eventual, alternative propuse de fiecare, conform orientarii proprii; sa continue cu o politica generala pragmatica de orientare populara, sa aleaga dintre solutiile alternative propuse pe cele cu impact reformator semnificativ, chiar daca ar fi in detrimentul popularitatii personajelor active in procesul guvernamental;

daca grupurile conservator, liberal, crestin-democrat vor fi suficient de bine conturate in cadrul partidului, pierderile electorale ale unui program reformator sint minimizate si localizate la echipa guvernamentala, inevitabil temporara, timp in care grupurile puternic colorate doctrinar pot intretine si dezvolta relatiile cu electoratul preferat

3 Comments

  1. Din nou la obiect Murfi😉

    Eu vad o contradictie intre nevoia (exagerata) de identitate doctrinara a alegatorilor (care au nevoie de un sistem de referinta mai exact) si bateria de solutii reale, palpabile de care are nevoie Romania in prezent.
    Deci PDL si PNL si PSD, la virf, la la nivel de politici, mai ales la guvernare, nu isi pot permite o identitate ideologica clara.

    Si ai dreptate si despre diversitatea permisa in partidele europene. Democratia este prezenta la toate nivelele (chiar si in familie😉 )

  2. salut tio
    si alegatorii, dar mai ales politicienii, au nevoie de identitate clara; noi trebuie sa stim cu cine vorbim, pe cine sustinem, chiar in interiorul unui partid, iar ei au nevoie de un set minimal de principii pe care sa se bazeze in degajarea unor solutii coerente, nu doar oportuniste, la problemele noi cu care se confrunta

    pe de alta parte, solutiile punctuale, concrete adoptate ma astept sa fie alese mai degraba pragmatic pentru ca pina la urma practica politica nu e transpunerea in viata a vreunei teorii stiintifice (doar comunismul pretinde asa ceva)

    de-aia pragmatismul ghidat si orientat doctrinar mi se pare o solutie eficienta

    si ar mai fi un aspect: pentru a nu cadea in ridicolul formelor fara fond (ce fel de doctrina de dreapta are acum pnl?), eu banui ca setul de principii si doctrinele ar fi frumos sa fie clamate cu o oarecare precautie, pe masura ce sint intelese, asimilate, adaptate la context; altfel sint simple sloganuri bune la orice, nu?

  3. Asa e. E nevoie de predictibilitate.
    Sper ca intelegi ca exista un anacronism in situatia in care Romania are nevoie, acum, de solutii mai aproape de un liberalism clasic intr-un timp cind liberalismul european e greu de „recunoscut”, a evoluat(si de care PDL-stii de azi nu sint chiar asa de departe)
    Dar pragmatismul, si chiar corectitudine doctrinara, pot fi folosite sau intelese gresit. De ex. privatizarile.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: