Skip navigation

geoana a copiat modelul obama (yes, we can) si a publicat in campanie o carte stupida intitulata ‘incredere’. aceasta ar fi urmat, pe de o parte, sa insufle incredere intr-un viitor luminos sustinatorilor sai si, pe de alta, sa sporeasca increderea acestora in dinsul ca fiind cel ales pentru a ne conduce spre acel viitor.

sustinatorii pnl nu au incredere in basescu, dar au, in schimb, in masurile liberale ale lui tariceanu care, intr-o perioada de crestere economica de peste 8%, ne-au adus marirea salariilor si a pensiilor; sau in revolutia bunului simt condusa eroic din opozitie de antonescu

pe acelasi model, sustinatorii pd-l si-au pus increderea in basescu si in capacitatea sa de a reforma fundamental statul, de a ne cadorisi cu o justitie moderna, capabila sa infringa sistemul securist si mafiot care ne conduce de 20 de ani, de a ne oferi, in sfirsit, ocazia de a trai mai bine

de cistigat a cistigat de aceasta data basescu; dezamagirea nu a intirziat mult: i-am oferit increderea noastra si uite ce prim-ministru a desemnat, uite ce fete sint in guvern, uite ce masuri se iau; sint scirbit, nu mai merg in veci la vot, etc

de ce au alegatorii fata de politicieni acest comportament de adolescent, pe rind indragostit si inselat? este oare increderea (sau lipsa acesteia) impulsul natural al implicarii politice?

mai aproape de noi, in organizarea unei asociatii, a unei firme sau intr-o asociatie de bloc implicarea pare sa vina din alta parte; ne implicam cind dorim sa mearga treburile bine sau cind sintem ingrijorati de soarta acestora, dat fiind ca nu au mers prea bine pina acum; ii alegem dintre cei care sint dispusi sa se implice pe cei care par potriviti pentru diferite posturi si facem un contract in care specificam obligatiile acestora, conditiile in care contractul poate fi prelungit si cazurile in care ar putea fi reziliat. nu incredere avem in acestia (cum sa iti pui increderea intr-un om?), ci planuri cu obiective realiste pe care trebuie sa le atinga si rapoarte de etapa cu stadiul indeplinirii acestora

motorul implicarii politice a simpatizantilor ar trebui sa fie ingrijorarea fata de mersul trebilor cetatii, nu increderea intr-un om sau altul (sau dezamagirea care ii urmeaza inevitabil). simpatizantul politic este in esenta un cetatean ingrijorat; iar politicienii, daca isi indeplinesc mandatul vor fi respectati si realesi (nu venerati). iar daca nu, nu, nu?🙂

2 Comments

  1. Am impresia că media dă imaginea asta. Ca să ceri rezultate imediat după alegeri, este cam mult.

  2. da, media are un rol important in incurajarea modului asta pacatos si cam socialist de raportare la politicieni;

    iar politicienii profita pentru ca e mult mai haios sa povestesti despre abstractiuni care suna bine, decit despre planuri concrete, cifre, date si realizari


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: