Skip navigation

Monthly Archives: Iunie 2010

cetatenii romani participa la un fond public de pensii de tip pay-as-you-go; acesta functioneaza astfel: forta de munca activa plateste un procent din venituri, iar suma rezultata se redistribuie celor deja pensionati dupa niste reguli; fiecare dintre contributori stie de la inceput ca acesta nu este un fond de acumulare, ca nivelul pensiei sale va depinde de numarul de angajati activi, de nivelul salarizarii si a taxarii acestora si de numarul de pensionari de la momentul in care va astepta postasul cu pensia

astazi, x% din pensia unui roman reprezinta pensia propriu-zisa, procentul din fondul public de pensii care ii revine conform sistemului de calcul pentru redistribuirea acestuia catre cei indreptatiti; restul sumei pe care o primeste din transferul de la bugetul de stat este un ajutor social oferit de statul roman pentru mentinerea sumei nominale de lunile trecute;

morala, constitutia si papa de la roma sint de acord ca actele de caritate tin de bunavointa celui care le realizeaza si nu reprezinta drepturi ale celui care beneficiaza de acestea; astfel, nimeni nu poate impune pastrarea sau cresterea nivelului acestui transfer; singurul drept valid al pensionarilor este la cota parte din fondul de pensii care le revine

pe de alta parte, statul nu s-a atins din cite stiu de nici un leu din fondul de pensii, astfel ca argumentul ca statul trebuia sa gestioneze mai atent banii este nul; fondul este intact, atita doar, ca nu ajunge pentru satisfacerea unor asteptari false

si atunci, pentru ce ar putea protesta pensionarii, ce si cui pot cere in mod rezonabil si pe cine se pot supara pentru starea de fapt? pai ar fi citeva variante (excludem reducerea pensiilor la nivelul fondului de pensii):
* cresterea nivelului contributiilor pentru pensii ale angajatilor activi, astfel incit suma strinsa sa acopere asteptarile actuale ale pensionarilor – vor trebui sa ia contact si sa-i convinga pe cei din pnl si pe cei 2-3 milioane de angajati activi ca ar trebui dublate sau triplate contributiile sociale
* redistribuirea fondului de pensii, adica scaderea pensiilor mari si cresterea celor mici – vor trebui sa ia contact cu cei din psd, pnl, pdl, justitie, etc si sa-i convinga sa renunte la o parte din pensiile care li se cuvin conform sistemului actual
* schimbarea cu totul a sistemului public de pensii si, eventual, trecerea graduala spre un fond de acumulare cuplat cu o pensie sociala minima – vor trebui sa ia contact cu psd si ccr sa vada daca este constitutional; pe de alta parte, vor trebui sa calculeze bine o astfel de miscare pentru ca o astfel de solutie le va aduce pensii mult mai mici daca nivelul depunerilor in aceste fonduri ramine la fel de scazut ca taxele de astazi; pe de alta parte un sistem nou de pensii se construieste in citeva zeci de ani, asa ca, pina una alta, raminem la cresterea de tva

suedia, paradisul social al lumii, indexeaza pensiile in functie de cresterea produsului intern brut; adica, nivelul pensiilor scade in unii ani, cum ar fi acesta, deoarece in 2009 cresterea economiei suedeze a fost negativa

„The whole idea of the pension was to provide public servants with a decent retirement,” says Dean. „It wasn’t to make them wealthy, to allow them to retire younger and with more money and be able to go off and play golf while the rest of us supported them.”

asociatia umanista britanica a inregistrat o victorie importanta in numele progresului prin instalarea citorva sute de postere cu mesaj ateist pe autobuze in marea britanie. membrii asociatiei au scapat de arderea pe rug folosindu-se de un paragraf de lege care garanteaza libertatea de expresie in aceasta tara. fapte similare au avut loc in ultimul an in washington si chiar in barcelona.

in schimb, saptamina trecuta in londra au avut loc tentative repetate de tulburare a linistii sufletesti a unor cetateni musulmani; o domnisoara retrograda a fost oprita in ultima clipa in timp ce incerca sa urce intr-un autobuz insotita fiind de un catel care este, dupa cum se stie, un animal necurat. o varianta acceptabila ar fi fost poate, domnisoara fiind catolica, daca ar fi cerut sa fie date jos din autobuz persoanele divortate sau cele care au utilizat anticonceptionale. richard dawkins nu a fost disponibil pentru un comentariu, fiind deja in autobuz.

detalii: http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/religion/7847571/Is-a-religious-bus-ban-on-my-dog-right.html

i fought the law, and the law won (the clash)

memorabile sint si faptele de arme ale prea-cinstitului primar pc de zarand, de curind convertit la calea cea dreapta; in asteptarea completarii spovedaniei acestuia, eventual pe realitatea 3, reluam aici gratuit un mic exemplu:

In localitatea aradeana Zarand, sistemul de vot a fost deosebit de inventiv. Ca sa nu se mai incurce nimeni cu fotografierea buletinelor de vot, cabina de votare a fost asezata chiar in dreptul geamului, pentru ca de afara sa se poata vedea totul. Potrivit unuia dintre candidatii la sefia Consiliului Judetean, electorii erau adusi cu microbuzul la sectia de votare, votau, aratau pe geam ce au votat si in strada isi primeau banii, sume in jur de 50 de lei, contravaloarea votului acordat. Cel care le dadea banii era un cunoscut localnic din anturajul primarului Florin Mot. Scandalul a fost atat de mare incat celelalte partide si-au trimis candidatii la Consiliul Judetean sa stea la Zarand de „paza”. Dupa ce cabina de vot a fost intoarsa, peste 50% din electorii din Zarand si-au adus subit aminte ca nu stiu sa scrie si sa citeasca si au cerut insotitori in cabina de vot.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/s-a-votat-in-cabine-cu-fata-la-geam-126028.html

you can’t always get what you want (the rolling stones)

José María Aznar – If Israel goes down, we all go down

articolul a aparut in the times (17.06.2010) si a fost preluat de majoritatea mass-media pro-israel; am pus mai jos deschiderea si concluziile articolului, insa merita citit in intregime
http://www.worldjewishcongress.org/en/main/showNews/id/9401

For far too long now it has been unfashionable in Europe to speak up for Israel.
[…]
The real threats to regional stability, however, are to be found in the rise of a radical Islamism which sees Israel’s destruction as the fulfilment of its religious destiny and, simultaneously in the case of Iran, as an expression of its ambitions for regional hegemony. Both phenomena are threats that affect not only Israel, but also the wider West and the world at large.

The core of the problem lies in the ambiguous and often erroneous manner in which too many Western countries are now reacting to this situation. It is easy to blame Israel for all the evils in the Middle East. Some even act and talk as if a new understanding with the Muslim world could be achieved if only we were prepared to sacrifice the Jewish state on the altar. This would be folly.

Israel is our first line of defence in a turbulent region that is constantly at risk of descending into chaos; a region vital to our energy security owing to our overdependence on Middle Eastern oil; a region that forms the front line in the fight against extremism. If Israel goes down, we all go down. To defend Israel’s right to exist in peace, within secure borders, requires a degree of moral and strategic clarity that too often seems to have disappeared in Europe. The United States shows worrying signs of heading in the same direction.

The West is going through a period of confusion over the shape of the world’s future. To a great extent, this confusion is caused by a kind of masochistic self-doubt over our own identity; by the rule of political correctness; by a multiculturalism that forces us to our knees before others; and by a secularism which, irony of ironies, blinds us even when we are confronted by jihadis promoting the most fanatical incarnation of their faith. To abandon Israel to its fate, at this moment of all moments, would merely serve to illustrate how far we have sunk and how inexorable our decline now appears.

This cannot be allowed to happen. Motivated by the need to rebuild our own Western values, expressing deep concern about the wave of aggression against Israel, and mindful that Israel’s strength is our strength and Israel’s weakness is our weakness, I have decided to promote a new Friends of Israel initiative with the help of some prominent people, including David Trimble, Andrew Roberts, John Bolton, Alejandro Toledo (the former President of Peru), Marcello Pera (philosopher and former President of the Italian Senate), Fiamma Nirenstein (the Italian author and politician), the financier Robert Agostinelli and the Catholic intellectual George Weigel.

It is not our intention to defend any specific policy or any particular Israeli government. The sponsors of this initiative are certain to disagree at times with decisions taken by Jerusalem. We are democrats, and we believe in diversity.

What binds us, however, is our unyielding support for Israel’s right to exist and to defend itself. For Western countries to side with those who question Israel’s legitimacy, for them to play games in international bodies with Israel’s vital security issues, for them to appease those who oppose Western values rather than robustly to stand up in defence of those values, is not only a grave moral mistake, but a strategic error of the first magnitude.

Israel is a fundamental part of the West. The West is what it is thanks to its Judeo-Christian roots. If the Jewish element of those roots is upturned and Israel is lost, then we are lost too. Whether we like it or not, our fate is inextricably intertwined.

elementary, dear watson:

AFP: When insurgents open fire in Marjah, an armoured vehicle wired up to powerful speakers blasts out country, heavy metal and rock music so loudly it can be heard up to two kilometres (one mile) away.

The playlist has been hand-selected to annoy the Taliban, according to one US special forces officer.

„Taliban hate that music,” said the sergeant involved in covert psychological operations, or „psy ops”, in the area in Helmand province.

„Some locals complain but it’s a way to push them to choose. It’s motivating Marines as well,” he added after one deafening round of several hours including tracks from The Offspring, Metallica and Thin Lizzy.

http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5jbIoF_cy41xeipXrTnDkxGR0k4vg

„educăţiunea prinţipială mai apoi ne obligă la reşpect cătră cei mari, şi la înfăţişare moghestă”

se spune ca un conservator, intrebat fiind despre calea de rezolvare a unei complicate probleme sociale sau politica, mai intii va muta problema din sfera inalta a idealurilor generoase sau a gesturilor istorice mult mai aproape, intr-o bucatarie de tara, pe o alee a unui oras de provincie sau, de ce nu, chiar in spatele unui bloc din bucuresti. ordinea morala care guverneaza relatiile intre oameni este una singura, trebuie sa fie aceeasi in chestiunile marunte, casnice si in cele de anvergura ale treburilor publice.

dl cristian preda a propus-o si a sustinut-o pe dna trandafir pentru un loc de deputat pdl. dna teo a facut ieri „un calcul eronat” pe care dl preda il „regreta”. ion iliescu, la rindul sau „a facut greseli”, pe care dl preda, spre desebire de dl ponta, „este capabil sa le separe de ce a facut bun”. in schimb, in favoarea dlui ion iliescu putem adauga si aspectul urmator: dinsul nu putea proceda altfel, deoarece „nu poate iesi din logica antifascista” – asadar, nu o problema de morala, ci un neajuns al ratiunii dinsului il impinge la astfel de „calcule eronate” in urma carora „crede chiar şi acum că minerii meritau mulţumiri fiindcă tăbăceau fascişti resuscitaţi.”

dl preda insusi „s-a inselat”, „a pierdut un pariu” cu teo trandafir (atentie, nu inainte de a cistiga un altul cu prigoana jr), posibil, si aici deja speculez, tot in urma unui calcul eronat. trebuie sa luam in considerare in favoarea sa si urmatoarele fapte: conditiile au fost „nu tocmai simple”, a „propus initial si alti candidati” (care insa au evitat o confruntare cu electoratul); si, la urma urmei, chiar daca nu a reusit sa obtina o victorie si pentru pdl, ramine totusi victoria pentru teo.

cine s-a mai inselat? „cine si-a inchipuit ca guvernul ar putea sa cada”, boc, care a avut din cite intelegem impresia ca votul de ieri ar fi vreun fel de victorie pentru el si cabinetul sau, si posibil si altii pe care insa nu ii mentioneaza, probabil din lipsa de spatiu

exista oare si cineva in lumea asta mare, care sa nu fi facut astfel de erori de calcul? din textele dlui preda, singurul pe care l-am putea incadra in aceasta categorie pare a fi dl presedinte traian băsescu; motivul? simplu, acordul cu fmi – „din care Traian Băsescu şi-a făcut o cauză” –  „a cistigat”

poate ar trebui sa profit de acest moment al dezvaluirilor si sa recunosc si eu ca am facut „un calcul eronat”: „am pierdut un pariu”, „m-am inselat” cind am avut impresia ca dl preda ar putea constitui un mugure al dreptei conservatoare in romania; „am fost un dobitoc”

bibliografie:
http://cristianpreda.ro/2010/06/14/duplicitate/
http://cristianpreda.ro/2010/06/15/victorie-pentru-presedinte/
http://cristianpreda.ro/2010/06/16/un-pariu-pierdut/


g.k.chesterton, what’s wrong with the world?

eroarea medicala

o carte moderna de cercetari sociologice are o structura oarecum predeterminata. de regula, incepe cu o analiza a situatiei actuale, cu statistici, tabele de populatie, cu rata de scadere a criminalitatii printre congregationalisti, rata de crestere a isteriei in rindul politistilor si multe alte observatii similare consemnate deosebit de precis; tot de regula, se incheie cu un capitol intitulat „remediul”. acestei metode minutioase, serioase, stiintifice i se datoreaza aproape in totalitate imprejurarea ca acest „remediu” nu este niciodata descoperit. aceasta schema, o intrebare cu iz medical urmata de o reteta de vindecare, este o nerozie; este cea dintii mare nerozie a sociologiei. se cheama diagnosticarea prealabila a bolii, etapa care ne va permite apoi identificarea medicatiei potrivite. pe cind insasi esenta si demnitatea umana ne obliga, in ce priveste chestiunile sociale, sa cautam sa intelegem mai intii starea de vindecare si abia apoi pe cea de boala.

acest sofism este doar unul dintre cele cincizeci de sofisme pe care le-a creat obsesia moderna pentru metafore biologice sau corporale. este la indemina sa vorbesti despre organismul social sau despre leul britanic. dar marea britanie nu este nici organism, iar leu nici atit. din momentul in care ii atribuim unei natiuni unitatea si firescul unui animal oarecare, imaginatia o poate lua linistit razna. oamenii sint bipezi, dar asta nu inseamna ca vom putea vedea o adunare de cincizeci de oameni drept un centiped. de aici vine, de exemplu, si imensul absurd al discursurilor despre „natiuni tinere” sau despre „natiuni muribunde”, ca si cum o natiune ar avea o durata de viata fizica si bine precizata. astfel, unii spun despre spania ca ar fi in ultimul stadiu de batrinete; ar putea la fel de bine sa spuna si ca si-a pierdut toti dintii din gura. sau altii spera ca in curind canada va produce o literatura nationala; asta e ca si cum ai spune ca in curind canadei ii va miji mustata. natiunile sint formate din oameni; prima generatie ar putea fi foarte bine ramolita, la fel de bine cum a mia generatie ar putea fi foarte robusta. acelasi gen de deductii le fac si cei care vad implinirea unei natiuni prin simpla acumulare de cunostinte si prin cresterea in dimensiuni, nu altfel decit in acord cu legile dumnezeiesti si omenesti. acestia nici macar nu izbutesc sa-si respecte pina la capat propria paralela cu corpul uman. nu-si mai pun intrebarea daca nu cumva un imperiu creste mai mult in copilarie, sau daca nu cumva la batrinete acumuleaza doar grasime. insa dintre toate variantele in care se poate gresi prin cedarea in fata acestui capriciu al comparatiilor fizice, cel mai grav este tocmai cel pe care il avem in fata noastra: obiceiul de a descrie detaliat o boala sociala, pentru a propune mai apoi medicatia corespunzatoare.

in fapt, noi vorbim despre boli in cazurile in care avem de-a face cu o deteriorare a functiilor corpului uman si avem un motiv foarte bun sa procedam asa. deoarece, desi poate sintem nedumeriti in privinta modului in care s-a produs stricaciunea, nu avem nici o dificultate in a ne pune de acord asupra modului in care ar fi trebuit sa functioneze in mod normal. niciun doctor serios nu isi propune sa creeze un tip nou de om, avind ochii sau membrele amplasate diferit. in cazuri extreme, un om poate iesi dintr-un spital cu un singur picior, insa niciun medic nu se va gindi, coplesit fiind de un extaz creator, sa il trimita acasa cu un picior in plus. stiinta medicala este multumita cu acest corp asa cum este el si depune eforturi doar pentru restaurarea sa.

in schimb stiintele sociale nu sint deloc multumite de sufletul omenesc obisnuit si au de vinzare tot felul de suflete noi si interesante. omul, ca idealist social, va spune „m-am saturat sa fiu puritan; as vrea sa fiu pagin”, sau „dincolo de aceasta noapte de incercari si suferinte ale individualismului se intrevad zorii unui paradis colectivist”. ei bine, in ce priveste corpul uman, nu avem de-a face niciodata cu acest soi de diferente in ce priveste idealul ultim. un pacient poate sa vrea sau nu sa ia chinina; insa ce este sigur este ca vrea sa se insanatoseasca. nimeni nu zice „m-am saturat de durerea asta de cap; cred ca as prefera o durere de dinti”, sau „singura solutie pe care o vad la aceasta gripa ar fi o eruptie de pojar”, sau „dincolo de aceasta noapte de de incercari si suferinte din pricina guturaiului se intrevad zorii unui paradis al reumatismului”. insa dificultatea rezolvarii problemelor publice rezida tocmai in imprejurarea ca tratamentele pe care le recomanda unii reprezinta boli cu mult mai grave pentru altii; unii imagineaza stari de sanatate pe care altii se incapatineaza sa le numeasca stari de boala. dl belloc spunea odata ca nu ar abandona ideea de proprietate decit o data cu toti dintii din gura sa; totusi, pentru dl bernard shaw proprietatea nu este un dinte, este mai degraba o durere de dinti. lordul millner a facut o incercare sincera de a implementa la noi eficienta nemteasca; cu toate acestea, multi dintre noi am fi primit mai degraba cu bratele deschise o eruptie de pojar. dr saleeby ar dori implementarea eugeniei; in schimb, eu unul as prefera reumatismul.

acesta este punctul caracteristic de blocaj in toate discutiile moderne despre societate – saminta de cearta nu este in modul de identificare a dificultatilor, ci in tinta pe care ne-o propunem. sintem de acord cu totii despre ce nu este in regula; insa ajungem sa ne scoatem ochii cind discutam despre care ar fi alternativa buna. sintem cu totii de parere ca o aristocratie lenesa este un lucru rau. insa nu am admite in niciun caz cu totii ca o aristocratie harnica ar fi de dorit. sintem cu totii suparati pe preotii necredinciosi din jur; insa unii dintre noi ar fi si mai suparati daca ar intilni unul cu adevarat credincios. sintem cu totii indignati ca armata noastra este slaba, inclusiv cei care ar fi si mai indignati daca am avea o armata puternica. chestiunea sociala este exact opusul celei medicale. nu sintem, ca si medicii, in dezacord asupra modului in care a survenit imbolnavirea, insa complet de acord asupra naturii starii de sanatate. dimpotriva, sintem cu totii de acord ca anglia este in suferinta, insa jumatate dintre noi mai degraba si-ar intoarce privirea dezgustati decit sa o vada in ceea ce numesc cealalta jumatate sanatate infloritoare. abuzurile sint atit de evidente, mirosul lor este atit de greu incit ii impinge pe toti oamenii de buna cuviinta intr-o aparenta de unanimitate. uitam insa ca, desi sintem de acord asupra abuzului, vom avea pareri destul de diferite asupra bunului uz al unui lucru. dl cadbury si cu mine vom fi probabil in acord cind vom judeca o circiuma proasta; in schimb in fata alegerii uneia bune vom ajunge in mod sigur la o cearta zgomotoasa.

sustin, deci, ca metoda sociologica obisnuita, de a diseca mai intii mizeria saraciei sau de a cataloga prostitutia, este cu totul inutila. cu totii avem aversiune fata de mizeria saraciei; insa ar fi poate o cu totul alta poveste daca am incepe sa discutam despre saracia respectabila. cu totii dezaprobam prostitutia; insa nu toti aprobam puritanismul. singura metoda de a discuta despre relele sociale este sa sarim direct la idealul social. nebunia din jur o vedem cu totii; insa cum ar arata sanatatea? am intitulat aceasta carte „ce e gresit in lumea asta?”, iar corolarul acestui titlu poate fi dedus destul de simplu: gresit este ca nu ne intrebam mai intii unii pe ceilalti cum am vedea o lume dreapta.

uichendist.ro: ce muzica ti se potriveste tie ca om?
Iulia Motoc: Imi plac multe stiluri de muzica de la cea clasica la libertango, rock sau muzica persana. Sa dau un raspuns rapid: Malher, Astor Piazolla, King Krimson.

mai mult aici: http://smartwoman.hotnews.ro/iulia-motoc-intalnire-online-uichendist.html

poftiti si muzica persana:

ion iliescu acorda toata atentia problemelor reale ale cetatenilor

http://www.nytimes.com/1990/06/15/world/evolution-in-europe-romanian-miners-invade-bucharest.html?scp=5&sq=romania&st=nyt

[…]
Although the miners said that they came to Bucharest spontaneously after Mr. Iliescu’s summons, the Government has clearly taken responsibility for them. This afternoon buses arrived at University Square to take the miners to an exhibition hall where they watched the World Cup soccer match before being bused back to the square and then to some location in the city where they were spending the night.
[…]

grupa A: 21:00 americanii au mincat bataie cu 1-0  de la italia (gol giannini, min 11)
grupa B: 17:00 camerun-romania 2-1 (de la noi a inscris balint)
grupa D: 17:00 iugoslavia-columbia 1-0

norocul lui coposu a fost maxim in acea zi: meciul putea fi programat de la 21:00; sau, si mai rau, infringerea se putea sa fi fost programata in seara precedenta, pe 13

reluarea originala aici: https://ddsr.wordpress.com/2009/10/02/14-iunie-1990-o-zi-neagra-pentru-fotbalul-romanesc/