Skip navigation

shakespeare era servitor

gonzalo: să am eu o plantaţie aici…
antonio: ar semăna urzici…
sebastian: măcriş sau nalbă.
gonzalo: iar dac-aş fi al insulei monarh…
sebastian: ar face-orice, doar de băut n-ar bea, că n-are ce…
gonzalo: aş răsturna a ţării rânduială:
negoţul l-aş opri, de orice fel.
de tribunale n-ar mai fi nici urmă.
de şcoli, nici pomeneală. n-ar mai fi
nici bogăţie şi nici sărăcie,
nici slujbe, învoieli sau moşteniri,
nici pâre pentru ţarini sau podgorii.
metalul, grâul, vinul şi uleiul
nu s-ar mai folosi. Şi nici o muncă —
toţi oamenii ar sta cu mâna-n sân;
femeile, la fel — nevinovate.
n-ar fi nici un stăpân…
sebastian: Şi totuşi vrea să fie rege-al insulei, nerodul.
antonio: un capăt al republicii lui, uită de celălalt.
gonzalo: ar fi-n devălmăşie împărţite
ale naturii daruri, fără muncă.
nemaifiind trădări şi răzvrătiţi,
n-aş mai avea nevoie de cuţite,
de săbii, suliţi, puşti sau alte arme.
natura ar da, singură, un belşug
În stare a-mi hrăni norodul paşnic.
sebastian: supuşii lui se pot căsători?
antonio: nu, nene, au să lenevească toţi — şi târfele, şi golanii…
gonzalo: domnia mea ar fi desăvârşită, chiar epoca de aur ar întrece-o…
sebastian: (tare) trăiască-n veci măria sa

w. shakespeare, furtuna

in piesele lui shakespeare, personajele imi par a fi mai degraba servitori: unii loiali si ascultatori, altii dimpotriva, obraznici si intriganti; unii responsabili cu intretinerea mosiilor, altii cu cea a stapinilor, fie ca e vorba de servicii de catering, de escorta si amuzament sau, de ce nu, chiar sexuale; unii sint in serviciul militar, altii in cel religios; chiar regii se regasesc in serviciul de drept divin de a conduce cu intelepciune un popor; shakespeare insusi se considera un servitor, dator sa-i amuze si sa-i educe pe privitori

am vazut in schimb la televizor o serie de intelectuali, artisti si analisti cu ego-uri supradimensionate, cel putin dupa asteptarile mele; dupa comportament, imi par un soi de aristocrati scapatati, nimeriti printr-un accident intr-o epoca ciudata, ulterioara dezrobirii oamenilor obisnuiti; nu au posturile de decizie care li se cuvin, meritele evidente prin insasi existenta noastra ca popor timp de 2000 de ani nu le sint recunoscute; ar fi fost dictatori binevoitori daca meritocratia nu ar fi fost abolita

nu stiu cum s-a ajuns aici, nu sint lamurit nici asupra semnificatiei acestor schimbari; insa am o problema de natura mai personala: eu, in functie de definitia aleasa sau de grupul care m-ar caracteriza, as putea fi socotit de unii intelectual, iar de altii drept om obisnuit;

si atunci nu inteleg, ar trebui sau nu sa ma implic in judecarea situatiei politice din tara, daca ma implic de o parte, as putea fi considerat drept intelectual, respectiv om obisnuit, al lui basescu? as avea dreptul la scutiri de impozit sau la posturi de decizie? daca nu mi-a oferit nimeni un post de ambasador, este pentru ca nu sint intelectual sau pentru ca nu sint in tabara potrivita? am scrupule ca intelectual, ar trebui sa am daca sint doar om obisnuit? daca sint intelectual, am tradat pe cineva cind nu m-am implicat politic, sau imi iau nasul la purtare acum daca il sustin pe basescu si poate sint doar un om obisnuit?

ca intelectual, cf alinei mungiu, ar trebui sa contribui la dezvoltarea romaniei prin
* pastrarea impartialitatii si a spiritului critic
* sa devin parte a clasei specialiste, nu doar a clasei de atitudine
* sa am o atitudine iluminista si pro-occidentala
* sa nu fiu atins de clientelism, coruptie si nepotism, sa am un stil de comportament diferit de laxitatea morala tipica societatii romanesti (adica clasei oamenilor obisnuiti)

ar mai fi un punct mult mai important, insa acesta nu va aparea decit intr-un episod urmator, asa ca ma voi orienta dupa acestea pina una alta

deja s-a vazut ca nu mi-am pastrat impartialitatea; in privinta spiritului critic nu sint sigur ca ma pot auto-caracteriza; aici probabil ar fi nevoie de o comisie independenta care sa stabileasca masura in care este nevoie sa critic actiunile guvernului pentru a ma incadra

cel de-al doilea punct imi este putin neclar: cit de bine ar trebui sa cosesc pentru a intra in clasa specialistilor, cel putin a celor in cosit? sau ar trebui sa inventez un model nou de coasa pentru asta? inovatiile se iau in considerare?

am o atitudine relativ anti-iluminista, oarecum retrograda, temporal cel putin; adica probabil ceva de soiul medieval-renascentist, daca exista asa ceva; iar legat de occident, ca si de orient, miazanoapte sau miazazi am de obicei pareri impartite si o atitudine deschis-sceptica

incerc sa nu ma las atins de clientelism, coruptie si nepotism, insa am probleme destul de mari cu mindria, complexele, lenea si invidia (acestea sint insa, din cite inteleg, in afara subiectului)

in consecinta, eu sint ori un intelectual care si-a tradat menirea de a contribui la dezvoltarea societatii romanesti, ori un om obisnuit ale carui taxe si impozite nu merg acolo unde ar trebui, adica la adevaratii intelectuali

altfel aici: http://nikuelektriku.blogspot.com/2010/07/doamna-mungiu-face-ordine-si-in-cultura.html
sursa aici: http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/adevarata-tradare-a-intelectualilor-ii-193024.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: