Skip navigation

Category Archives: politica pe intelesul meu

– au luptat alaturi de nemti contra rusilor, iar apoi, cind trendul international s-a schimbat, au intors armele la un semn si au luptat alaturi de rusi contra nemtilor
– i-au primit pe rusi si au privit indiferenti surghiunul familiei regale si a elitei economice, politice si intelectuale
– au auzit despre crimele din inchisori, spitale de nebuni sau de la canal si nu au facut nimic
– au auzit despre revoltele maghiarilor, cehilor sau polonezilor si nu au facut nimic
– au tras chiulul 40 de ani, s-au facut ca lucreaza, s-au facut ca aduc osanale partidului si conducatorului iubit, au profitat, au mituit si au furat fiecare dintre ei cit le-a permis sistemul
– au acceptat sa li se ia paminturile si sa le fie darimate casele, au acceptat sa fie darimate biserici
– stiau cine sint informatorii in intreprinderile, birourile sau blocurile lor si vorbeau cu ei; in loc sa ii scuipe aveau grija sa nu ii supere cu ceva
– ne-au educat sa spunem si sa facem orice ne-ar fi impus de sus, sa mintim, sa furam si sa ne umilim
– ne-au educat sa nu ne implicam in ajutorarea semenilor, sa facem sa ne fie noua bine ca si restul fac la fel
– ne-au invatat sa ii urim pe ungurii care ne iau ardealul, pe evrei, pe americani si in general sa ii invidiem pe toti care au reusit mai mult decit noi
– au vazut ce au facut minerii in bucuresti si i-au aclamat de pe margine
– au cerut moartea lui ion ratiu si a lui coposu pentru ca ii indemnau sa fie liberi si sa munceasca
– au stiut ca schemele de tip caritas sint escrocherii, insa au jucat (voiculescu face bine ca le plinge de mila la tv pentru ca si ei sint solidari cu el in vremuri de criza si ii doneaza milioane de euro prin conturile bingo metropolis)
– au mers masiv la vot si l-au ales pe iliescu si psd din 90 si pina in ziua de azi; si-au vindut voturile si ne-au vindut viitorul pentru citeva kilograme de faina si zahar

15% pentru 6 luni este prea putin fata de mostenirea cu adevarat grea pe care ne-au lasat-o in gene si in fata ochilor

Anunțuri

geoana a copiat modelul obama (yes, we can) si a publicat in campanie o carte stupida intitulata ‘incredere’. aceasta ar fi urmat, pe de o parte, sa insufle incredere intr-un viitor luminos sustinatorilor sai si, pe de alta, sa sporeasca increderea acestora in dinsul ca fiind cel ales pentru a ne conduce spre acel viitor.

sustinatorii pnl nu au incredere in basescu, dar au, in schimb, in masurile liberale ale lui tariceanu care, intr-o perioada de crestere economica de peste 8%, ne-au adus marirea salariilor si a pensiilor; sau in revolutia bunului simt condusa eroic din opozitie de antonescu

pe acelasi model, sustinatorii pd-l si-au pus increderea in basescu si in capacitatea sa de a reforma fundamental statul, de a ne cadorisi cu o justitie moderna, capabila sa infringa sistemul securist si mafiot care ne conduce de 20 de ani, de a ne oferi, in sfirsit, ocazia de a trai mai bine

de cistigat a cistigat de aceasta data basescu; dezamagirea nu a intirziat mult: i-am oferit increderea noastra si uite ce prim-ministru a desemnat, uite ce fete sint in guvern, uite ce masuri se iau; sint scirbit, nu mai merg in veci la vot, etc

de ce au alegatorii fata de politicieni acest comportament de adolescent, pe rind indragostit si inselat? este oare increderea (sau lipsa acesteia) impulsul natural al implicarii politice?

mai aproape de noi, in organizarea unei asociatii, a unei firme sau intr-o asociatie de bloc implicarea pare sa vina din alta parte; ne implicam cind dorim sa mearga treburile bine sau cind sintem ingrijorati de soarta acestora, dat fiind ca nu au mers prea bine pina acum; ii alegem dintre cei care sint dispusi sa se implice pe cei care par potriviti pentru diferite posturi si facem un contract in care specificam obligatiile acestora, conditiile in care contractul poate fi prelungit si cazurile in care ar putea fi reziliat. nu incredere avem in acestia (cum sa iti pui increderea intr-un om?), ci planuri cu obiective realiste pe care trebuie sa le atinga si rapoarte de etapa cu stadiul indeplinirii acestora

motorul implicarii politice a simpatizantilor ar trebui sa fie ingrijorarea fata de mersul trebilor cetatii, nu increderea intr-un om sau altul (sau dezamagirea care ii urmeaza inevitabil). simpatizantul politic este in esenta un cetatean ingrijorat; iar politicienii, daca isi indeplinesc mandatul vor fi respectati si realesi (nu venerati). iar daca nu, nu, nu? 🙂

cristian preda, honorius prigoana, adrian ursu, bogdan chireac, crin antonescu, mircea geoana, remus cernea si, ultimul pe lista, ion iliescu spun, fiecare pe limba lui, ca asa nu se mai poate; toti doresc, intr-un fel sau altul, sa puna punct si sa o ia de la capat, toti asteapta cite o revolutie care sa stearga tot ce considera ca a fost rau pina acum, astfel incit sa putem porni cu totii, pe curat, o viata noua, intr-o lume noua, cu o karma nou-nouta si sa nu mai avem de-a face cu consecintele greselilor din trecut.

de la cristian preda, de la sever voinescu am asteptari mai mari de atit; mai intii, ma astept sa stie ca nu exista asa ceva, ca daca a existat o revolutie justificata, aceea a avut loc in 1989, iar acum sintem, cu bune si cu rele, intr-o perioada post-revolutionara – in care s-a construit dezamagitor de putin, si asta nu doar din cauza lui ion iliescu si a prietenilor sai din vechiul regim, ci si din cauza revolutionarilor de profesie care, in loc sa deschida ochii si sa vada limpede problemele actuale, in loc sa porneasca ei insisi la munca de reconstructie prefera in continuare sa prezinte lucrurile in alb si negru si sa vinda iluzia taierii raului din radacina.

partidul lui basescu, videanu, berceanu si blaga a pornit reforma in 2004; cu ajutorul lui voiculescu s-a instalat guvernul care a introdus cota unica; programul economic conceput de videanu urma sa fie implementat de ionut popescu; monica macovei a fost propulsata de partidul lui ioan oltean; mai nou, basescu a cistigat un al doilea mandat in care isi propune reformarea statului si cu ajutorul lui dan diaconescu, prigoana, varu sandel si guta;

nu vreau sa taca, nu vreau sa nu critice; dimpotriva, critica situatiei actuale (si nu cred ca exista critica neconstructiva) mi se pare esentiala pentru orice actiune cu cap pe viitor; insa vreau sa vad si pasi mici si concreti pentru remediere (spre exemplu, in situatia actuala, niste grupuri de lucru, vreo motiune de clarificare doctrinara, vreo strategie de comunicare si atragere a electoratului de dreapta, conservator sau liberal, o lista deschisa de interese si prioritati de dezbatut si de sustinut in partid; a, si daca tot veni vorba, propunerile de texte pentru codul de conduita si pentru regulile de accedere la functii a politicianului portocaliu), nu doar subtextul ca sustinerea pentru aceasta noua revolutie ne va ploconi cu o clasa politica viitoare lepadata in unanimitate de satana si cu autostrazile facute;

amintiti-va ca basescu, despre care toata lumea este de acord ca e un om politic redutabil, i-a spus lui petre roman: ‘petrica, esti cel mai bun!’; apoi, cind s-a simtit in stare, l-a invins, i-a luat locul si a dus partidul in directia pe care o vedem cu totii

nu cred in revolutii, nici macar cind acestea sint conduse de un obama; politicienii sint astia pe care ii vedem, electoratul e asta pe care il cunoastem, iar lucrurile bune se cistiga si se apara cu efort; nu mai vindeti murti-bing

update: sever voinescu anunta pe blogul sau ca va participa la antena 3 (!) la o discutie cu radu tudor (!) despre reforma in partid (!); apoi va pune si pe blog impresii (despre reforma?)… wtf?!!! buna strategie de comunicare si intarire a legaturii cu electoratul conservator…

…sau cel putin asa vad eu lucrurile

multi dintre sustinatorii lui basescu si ai pd-l s-au desumflat la vederea listei de ministri: l-am sustinut din entuziasm, am crezut in el, in monica macovei si acum… ne trezim cu elena udrea, berceanu, videanu, blaga, toata galeria de sinistri ai pd-l; cu croitoru si vladescu in loc de funeriu si ionut popescu; fara tru, fara voinescu; fara aripa liberala, s-a revenit la vechiul pd; si colac peste pupaza pentru dragii de nationalisti, la cultura e un ungur

na bun. sa le luam pe rind:

monica macovei. ultima propunere ca europarlamentar este introducerea unor standarde unice de lupta impotriva coruptiei la nivel european si, in continuare, infiintarea unui organism european centralizat de investigare pentru anchetarea fraudelor cu fonduri europene; adica… isi continua programul inceput in timpul mandatului de ministru al justitiei insa, de data asta, la nivel european si, in consecinta, fara amendamentele haioase ale diferitilor nicolicea autohtoni, fara negocieri cu pnl+psd, fara sa fie nevoita sa argumenteze la fiecare discutie ca nu este un procuror ceausist isteric; restul timpului si-l petrece conducind comisia parlamentara de cooperare uniunea europeana – republica moldova

marian sirbu si sebastian vladescu. da, exista si ionut popescu si lucian croitoru si altii; insa acestia doi au ceva in plus, ceva care tine de pragmatismul actului politic: psd si pnl au dovedit cu virf si indesat ca se pot comporta iresponsabil, ca ar ordona fara scrupule arderea ogoarelor si otravirea fintinilor doar pentru a-l distruge pe basescu (si daca ar avea certitudinea ca ar scapa mediatic cu fata curata); psd are contracte bune cu majoritatea sindicatelor care vor avea de suferit pierderi de membri anul urmator, iar pnl ar fi in stare sa sustina ca masurile de reducere a cheltuielilor sint masuri de stinga fata de care se simt obligati sa reactioneze; marian sirbu si sebastian vladescu ar avea rolul de a-i forta sa joace mai responsabil, macar pina in toamna viitoare, astfel incit masurile drastice sa poata fi aplicate; pentru ca demonstratii de sute de mii de oameni sau o greva generala pe termen nelimitat in sistemul bugetar sint evenimente care ar putea inmuia cele mai bune intentii de dreapta ale oricarui guvern

mihai seitan. daca nu a mers varianta politica la munca, s-a folosit varianta de rezerva, cea meritocratica. realizari principale: sistemul de pensii private si legea privind sistemul unitar de pensii publice; a fost consilierul de stat pentru muncă şi protecţie socială al lui emil boc.

catalin croitoru vs daniel funeriu. daniel funeriu nu este lasat pe dinafara. si nici miclea. reforma gindita de ei este cea care se va aplica, iar pentru asta este folosit un om al sistemului, un rechin care se poate lupta de la egal la egal cu ceilalti sefi de sindicate; pentru ca acum ei sint cei care se vor lupta ca niste lei sa opreasca reforma, si nu cu argumente teoretice; funeriu si miclea sint probabil protejati si pusi la treaba mai departe pentru ca legea actuala a fost partial compromisa de catre andronescu & co

bogdan aurescu. varianta meritocratica, neafiliat politic (chiar asa, oare nu aveau cui da cascavalul? oare nu trebuiau fraudate urmatoarele alegeri in strainatate? s-au terminat amantele lui basescu sau dinozaurii din pd-l?)

catalin predoiu. liberal; s-a mers pe varianta moderata; ca si in mandatul anterior, e mai greu de atacat pe motive de pedelizare a actului de justitie; are de terminat si de pus in aplicare codurile noi

orest onofrei. vechi ostas pntcd, anticomunist convins, s-a luptat cu pdsr pe de o parte cu securistii din pntcd pe de alta (vezi presa de la sfirsitul anilor 90, inceputul anilor 2000); a luptat pentru reconstructia dreptei in jurul pnl la inceputul anilor 2000, a fost entuziast al aliantei da (purtator de cuvint); are trei diplome universitare (medicina veterinara, management, administratie publica); nu e pedist, nu e aripa liberala, e de-a dreptul crestin-democrat

gabriel sandu. liberal de rit elvila, apoi ufd; a fost si in vechiul guvern boc pe acelasi post

marko bela, kelemen hunor, borbely laszlo, cseke attila. pozitia udmr a fost foarte tare la aceste negocieri; aripa ardeleana a vechiului pd numai de filo-maghiarism nu poate fi banuita. dar au considerat ca miza este uriasa si astfel udmr a primit pentru prima data in istorie ministere mari: ministerul sanatatii si cel al culturii; a fost astfel legat fedeles de aceasta guvernare; insa va avea si responsabilitate mare pentru ca va urma reforma si in domeniul sanatatii de indata ce (si daca) criza si reformele incepute deja in celelalte domenii vor oferi un ragaz

gabriel oprea. seful plutonului de independenti. are probabil sarcina de a incolona si a aduce nicolicii la vot. sa speram ca stie destule despre fiecare pentru ca majoritatea e fragila. la aparare nu are multe inovatii de facut, trebuie doar sa respecte ordinul de zi pe unitate si sa nu vorbeasca in front

blaga, berceanu, videanu, udrea. se putea fara ei? se putea. tru la interne, sever voinescu la economie, sebastian lazaroiu la transporturi si raluca turcan la turism si dezvoltare; sau se puteau gasi niste tineri competenti, cu master in strainatate; dar:
– sintem in plin razboi politico-mediatic; va reamintesc performantele echipei de tineri competenti in cazul executiei mediatice a lui basescu la realitatea; sint buni cei tineri, sint competenti, le vor lua locul (ei sau altii ca ei) dinozaurilor peste citiva ani, in perioade mai calme; insa razboiul asta este inca prea dur, nu-si cunosc suficient de bine adversarii si metodele acestora
– nu au dosare penale si nu sint urmariti de dna
– blaga are la activ scoaterea steguletelor rosii pe domeniul internelor si pachetul de legi ale descentralizarii (omorite de tariceanu)
– berceanu are la activ oprirea privatizarilor cu dedicatie catre patriciu in 1999-2000 (vezi conpet, oil terminal); iar afacerile sale par sa-i aduca bani din productia si exportul de piese catre tot felul de firme din vest
– videanu are la activ programul economic al aliantei da, proiectele de modernizare a bucurestiului la care taie panglici oprescu (da, stiu, alea cu borduri; s-a obosit cineva sa sape la povestea cu bordurile sau luam de bun ce zice antena3? ca eu nu stau in bucuresti sa vad ce scrie pe ele, iar pe net nu am gasit in timpul mandatului de primar decit trotuarul din fata nu stiu carei cladiri care a fost facut cu marmura de la firma lui)
– udrea – paratraznetul tuturor porcariilor aruncate spre basescu, boc & co; si numai pentru rolul acesta, indeplinit cu brio, si era necesara; macar pentru a le permite celorlalti sa isi vada de treaba; va reamintesc comisia orban si ridicolul de care s-a acoperit cu ocazia anchetei; a facut ceva anul trecut la ministerul turismului? stiu ca a umblat peste tot, a organizat evenimente, a facut reclama, a incercat sa atraga atentia asupra romaniei; cu ce eficienta, ma tem ca ne vom lamuri doar din primavara incolo; dar a realizat in mod cert altceva: este o femeie care nu a fost invinsa de mitocania si misoginismul traditionale romanesti, si asta fara a renunta la nimic din ceea ce o defineste ca femeie

si apoi, daca 5 ani nu v-a dezamagit basescu, daca 5 ani vi s-a parut ca lupta ca un leu si nu l-au putut dobori, daca acum l-ati votat sa continue lupta, cum ati ajuns sa credeti ca s-a schimbat peste noapte? sau ati crezut ca lupta s-a terminat pe 6.XII? reformele s-au pregatit si unele au si inceput in 2005-2006, s-au oprit in 2007 si au mers cu frina trasa anul asta; lupta serioasa pentru reformare abia acum incepe si e nevoie de batausi seriosi in fata pentru ca va fi mai rau inainte sa fie mai bine…

asta e guvern de razboi si asta e o dovada ca doctrina pedelista este inca pragmatismul reformist

o critica des intilnita la adresa partidelor romanesti este lipsa de doctrina a acestora; varianta indulcita a aceleiasi critici reclama aderarea oportunista si formala la unul dintre curentele politice europene

victima clara a unei dezbateri pornite in acest context este pd-l, partid care promoveaza un mix de politici de dreapta si de stinga si are la activ o schimbare de orientare si familie politica; pnl si psd scapa mai usor, macar la nivel retoric prin agitarea consecventa a stindardelor si a sloganurilor preferate, desi la o analiza mai atenta a personajelor propuse sau a politicilor promovate ne intilnim cu acelasi amestec fara noima de doctrine si abordari; pd-l, la o privire mai atenta, isi gaseste circumstante atenuante prin posibilitatea subsumarii initiativelor recente unui pragmatism reformist

dar este pusa bine problema? ar fi de dorit sa avem in parlament 10-15 partide strict doctrinare, care sa raspunda la orice problema noua cu versete din vreunul din parintii spirituali specifici?

avem doua partide de 30-40% si unul de 15-20%; presupunind ca acestea si-ar clarifica orientarea doctrinara ne putem imagina procente importante din populatia activa participind la o epifanie colectiva care sa ii determine sa adere la una dintre cele trei doctrine – presupunind ca acestea doresc sa isi conserve bazinele electorale?

dar exista in tarile occidentale de unde ne extragem modelele astfel de partide? din cite se vede, nu prea; partidele mari din tari cu traditie democratica par constituite mai degraba din aliante intre grupuri usor identificabile de politicieni de orientari doctrinare relativ apropiate, care adopta si promoveaza interesele cite unor categorii de electorat de care se simt mai apropiati sau pe care aleg sa le reprezinte; acestea dau oarecum pe rind, in functie de popularitatea fiecareia la un moment dat, diverse echipe guvernamentale, iar politicile rezultate contin in diverse proportii contributiile lor

ce as astepta eu din partea pd-l: asumarea deschisa, transparenta din partea politicienilor reprezentativi a unor orientari clare cu care alegatorii sa se poata identifica usor; constituirea unor grupuri de reflexie asociate care sa identifice, sa adopte si sa promoveze interese ale categoriilor de electorat catre care aleg sa se adreseze in primul rind; sa permita si sa incurajeze confruntarea si selectia naturala intre aceste grupuri, intre solutiile specifice si, eventual, alternative propuse de fiecare, conform orientarii proprii; sa continue cu o politica generala pragmatica de orientare populara, sa aleaga dintre solutiile alternative propuse pe cele cu impact reformator semnificativ, chiar daca ar fi in detrimentul popularitatii personajelor active in procesul guvernamental;

daca grupurile conservator, liberal, crestin-democrat vor fi suficient de bine conturate in cadrul partidului, pierderile electorale ale unui program reformator sint minimizate si localizate la echipa guvernamentala, inevitabil temporara, timp in care grupurile puternic colorate doctrinar pot intretine si dezvolta relatiile cu electoratul preferat

pozitiile adoptate de liberali in ultimii ani au fost si pentru mine o surpriza neplacuta; am zis si eu ca patriciu a pus stapinire pe partid si ca, de dragul libertatii sale, este dispus sa il ingroape; si am asteptat revolta liberalilor adevarati care sa repuna partidul pe drumul drept

revolta nu a mai venit, iar pnl nu a fost ingropat, ba chiar a crescut; apropierea de stinga s-a accentuat, iar simpatizantii pnl in loc sa fuga, s-au inmultit si acum par sa cuprinda o parte semnificativa a electoratului urban relativ tinar, cu studii medii sau superioare (si nu din mediul rural, pensionari sau asistati social cum sunau analizele ingrijorate de soarta dreptei)

dar cum gindesc liberalii? de ce nu se produc catastrofele prezise? de ce il urasc pe basescu si sint in stare sa il voteze pe geoana? ce nu am inteles sau am refuzat sa vedem noi cei nemultumiti de noua linie doctrinara? articolul citat mai jos ii apartine unui liberal si atinge citeva puncte interesante;

ce inteleg eu pina acum:
1. stingismul in romania pare ca e o epidemie mai grea decit gripa noua; tinerii, intelectualii noi se trezesc indragostiti de idei nobile cum ar fi umanitatea, padurile, delta, bunul simt, obama, retele sociale, confort egal distribuit, pina la urma progresul spre un viitor mai luminos in tara sau aiurea prin vreo democratie sociala din vest;
2. etatismul nu mai e ce-a fost odata, s-a globalizat; degeaba ii sperii cu fantome comuniste, ei vad noul stat european, nu pe cel de la bucuresti; iar europa e sociala, nu-i asa? canada e sociala, america l-a ales pe obama, ii putem admira pe chinezi pentru realizarile lor economice, la fel pe indieni si, de ce nu, pe rusi
3. noii stingisti sint liberali; nu se regasesc in partidul lui vanghelie, au nevoie de fete mai luminoase cu care sa nu iti fie rusine sa fii asociat pe facebook; un psd reformat in 2005 i-ar fi recuperat poate, acum a cam pierdut trenul
4. noii stingisti sint capitalisti; sint corporatisti – mai mici sau mai mari, antreprenori, unii lucreaza la stat, cea dintii intre corporatii; viziteaza tari straine si ce vad ei acolo e ca alte state sint sociale, au grija de cetatenii lor, sint atente la problemele lor, au pachete de employee benefits avantajoase

nu-i asa ca discursul monicai macovei despre coruptie suna anacronic? sau luptele lui basescu impotriva mogulilor sau a clasei politice nereformate? sau controversele despre transgaz? (e mult mai haios sa pui stenciluri cu rosia montana, e mai liberal)

dreapta pragmatica a pdl pierde rapid atentia generatiei 25-45 (a mai primit o ultima sansa acum doar multumita interventiilor idioate ale cuplului geoana/moguli); dreapta conservatoare exista doar pe hirtie, prin articolele citorva intelectuali si nu ofera nimic ambalat actual noii generatii; pe frontul asta nu cu antena3 sau cu realitatea se lupta, ci cu discovery si travel channel;

pnl satisface retoric si incurajeaza aspiratiile secrete ale stingistilor moderni, le sacrifica pentru asta interesele pe termen mediu, adica se inscrie perfect in doctrina populista; iar bratienii nu se intorc in mormint pentru ca si ei la rindul lor s-au remarcat prin asemenea volte cind interesele jocului le-au cerut; pentru ca un liberal roman traditional trateaza intotdeauna politica ca pe un joc de societate

Vlad Tarko – Cum de voteaza liberalii cu Geoana

http://www.cadi.ro/blog/?p=1401
[…]
Toader Paleologu se ingrijoreaza de pilda ca PNL-ul va sfarsi ca liberalii germani in urma acestei aliante cu stanga. Realitatea e insa ca PNL-ul a crescut pana la vreo 20% cat are astazi tocmai inclinandu-se spre stanga, nicidecum asumandu-si vreo pozitie libertariana. Iar motivul pentru care PNL-ul a reusit sa creasca cu aceasta strategie de stanga e foarte interesant si ar trebui sa-i ingrijoreze mai degraba pe PSD-isti: multumita unei politici cat de cat pro-piata Tariceanu a reusit sa obtina fondurile pentru a putea face ceea ce PSD-ul promite in van de ani de zile (sa creasca pensiile etc.). Presupun ca macar o parte din electoratul traditional de stanga a observat ca exista o varianta superioara celei PSD-iste de a duce la indeplinire promisiuni de stanga. Imi inchipui ca de-aia a si crescut electoratul PNL-ului.
[…]
-ar putea ca intr-adevar, sustinerea de catre PNL a lui Geoana sa-i faca pe unii (multi?) dintre votantii liberali mai de dreapta sa treaca scarbiti in tabara PDL, insa s-ar putea si sa atraga o parte a electoratului PSD catre PNL, consolidand trend-ul deja inceput. Nu-i deloc sigur care influx de votanti va fi mai mare.

Judecand lucrurile pe termen lung, mie mi s-ar parea un lucru bun daca PNL ar deveni un partid de centru-stanga asemeni liberalilor europeni. E drept ca cu grobieni fascistoizi de talia lui Orban sunt inca departe de asemenea standarde (si totusi: sa nu uitam ca Orban a fost unul dintre putinii politicieni, daca nu cumva singurul, care a condamnat abuzurile din timpul summit-ului NATO). Mi se pare ca Basescu si PDL-ul ar trebui sa renunte la planul de a elimina PNL-ul si sa se gandeasca mai degraba la avantajele cresterii PNL-ului (ca partid de centru-stanga) in dauna PSD-ului – pe modelul cresterii liberalilor britanici in dauna laburistilor. Eu sper ca asta e trend-ul pe termen lung pe masura ce se urbanizeaza Romania si moare de batranete electoratul traditional PSD. Insa daca PNL-ul este eliminat in mod artificial la urmatoarele alegeri prin implementarea sistemului de vot uninominal majoritar (lucru care ar fi probabil sustinut de catre PSD), atunci electoratul modern de stanga va ramane in continuare si in mod indefinit fara reprezentare.

cititi articolul lui vlad tarko impreuna cu comentariile de la sfirsit; merita 🙂

Czesław Miłosz – Gandirea captiva

http://www.humanitas.ro/humanitas/gandirea-captiva-0

In anul 1932, la Varsovia aparuse o carte bizara. Era un roman in doua volume intitulat Nesatul. Autorul lui era St. I. Witkiewicz, filozof, pictor si scriitor. Aceasta carte, probabil ca si romanul anterior Adio, toamna!, nu putea sa se bizuie pe un numar mare de cititori. Limbajul folosit de autor era dificil, plin de cuvinte noi pe care Witkiewicz singur le crease; descrierile de scene erotice socante se invecinau cu pagini intregi de discutii despre Husserl, Carnap si alti teoreticieni contemporani ai cunoasterii. Mai mult, nu intotdeauna se putea delimita seriozitatea de clovnerie, iar tema parea o pura fantezie.

Actiunea romanului se petrecea in Europa, mai concret in Polonia, intr-un moment neprecizat din trecut care putea fi plasat la fel de bine in prezent, adica s-ar fi putut petrece in anii ’30, ’40, ’50. Mediul prezentat era acela al muzicienilor, pictorilor, filozofilor, al aristocratiei si al ofiterilor superiori. Intreaga carte nu era altceva decit un studiu al descompunerii: muzica aiurita bazata pe disonante, perversiuni erotice, consumul generalizat de droguri, ratacirea gindurilor ce-si cautau zadarnic un sprijin, pervertirea falsa la catolicism, afectiuni psihice complicate. Toate acestea se intimplau in momentul cind se spunea ca civilizatia occidentala este amenintata si in tara care fusese expusa primului atac din partea unei armate din Rasarit: armata aceasta era armata mongolo-chineza, care stapinea teritoriul dintre Oceanul Pacific si Marea Baltica.

Eroii lui Witkiewicz sint nefericiti, caci nu au nici o credinta si nici sentimentul rostului activitatii lor. Aceasta atmosfera de inertie si de sterilitate se asterne peste toata tara. Atunci apar in orase o multime de negustori care vind pe ascuns tablete Murti-Bing. Murti-Bing era un filozof mongol care reusise sa prepare un mijloc de transmitere a „conceptiei despre lume” pe cale organica. Aceasta „conceptie” a lui Murti-Bing, care de altfel constituia forta armatei mongolo-chineze, era cuprinsa in niste pilule sub forma condensata. Cel care lua pilule Murti-Bing se schimba complet, devenind senin si fericit. Problemele cu care se confruntase pina atunci i se prezentau brusc drept iluzorii si nesemnificative. Pe oamenii care continuau sa le acorde atentie ii privea cu un zimbet de bunavointa. In primul rind era vorba despre dificultatile insolubile ale ontologiei (de care era pasionat autorul insusi). Omul care inghitea pilule Murti-Bing inceta sa mai fie sensibil la elementele metafizice; considera anumite manifestari, cum ar fi excesele salbatice ale artei care traia „nesatul formei”, drept prostii ale trecutului; invazia armatei mongolo-chineze nu trecea in ochii lui drept o tragedie pentru civilizatie; el traia printre conationali ca un individ sanatos inconjurat de niste nebuni. Tot mai multi oameni urmau cura cu tablete Murti-Bing, iar linistea lor dobindita pe aceasta cale raminea in contrast evident cu febrilitatea celor din jur.

Epilogul in citeva cuvinte: izbucneste razboiul si se ajunge la confruntarea dintre armata occidentala si cea rasariteana. In momentul decisiv insa, inainte de marea batalie, comandantul armatei occidentale in care toti aveau incredere netarmurita se prezinta la locuinta principala a adversarului sau si se preda, drept care este decapitat cu mari onoruri. Armata rasariteana ocupa tara si incepe noua viata a muri-bingismului. Framintati anterior de „nesatul” filozofic, eroii romanului pornesc in slujba noului regim, scriind marsuri si ode in loc de muzica disonanta, pictind tablouri utile din punct de vedere social in locul vechilor abstractiuni. Dar pentru ca nu se putusera dezbara complet de vechea lor personalitate, devenisera remarcabile exemplare de schizofrenie.

Atit despre roman. Nu o data autorul sau si-a exprimat convingerea ca religia, filozofia si arta isi traiesc ultimele zile, ca totusi fara ele viata nu are nici o valoare (el era creatorul unui sistem ontologic care facea trimitere la monadologia lui Leibniz). In ziua de 17 septembrie 1939, la vestea ca Armata Rosie a trecut granita de rasarit a Poloniei, el s-a sinucis, luind o mare doza de veronal si taindu-si venele.

simpatizantii liberali prezinta o unitate remarcabila in conceptii de-a lungul si de-a latul tarii; ideile si replicile unei discutii cu un liberal din centrul bucurestiului sau dintr-o comuna de munte din ardeal nu difera semnificativ; procedeele retorice excesiv emotionale, lipsa oricarui dubiu, o serie de tehnici sofistice utilizate, de regula, inconstient si atitudinea generala care balanseaza gratios intre un soi de fatalism cinic in fata viitorului, un amoralism voios in privinta preferatilor si conspirationism generalizat in fata oricarei forme de organizare sociala par sa se regaseasca la majoritatea sustinatorilor, indiferent de nivelul acestora de pregatire.

discutiile politice cu simpatizanti liberali au devenit extrem de dificile in ultima vreme; fundamentul doctrinar al adevaratei drepte romanesti pare sa fie de la opinca la vladica: basescu (comunist, securist, dictator) vrea sa distruga pnl(=dreapta=liberalism), iar pnl(=dreapta=liberalism) trebuie sa supravietuiasca prin orice mijloace; in primul rind trebuie taiate orice punti de dezbatere rationala; basescu si pd-l sint inchipuite ca sirene cu care este bine sa nu prea stai la discutii pentru ca orice sunet venit din acea directie ar putea strecura indoiala in sufletele mai fragile, i-ar putea devia de la ortodoxismul militant

nu antonescu, norica nicolai sau ghise ma sperie, ci liberalii de rind, votantii pnl; cum au ajuns oameni inteligenti sa vorbeasca aproape exclusiv in sloganuri, sa fractureze fara remuscari logica, sa se prezinte incapabili de a dezbate rational propriile certitudini? sa fie conationalii cu structura liberala cei mai vulnerabili la propaganda?