Skip navigation

Tag Archives: corneliu coposu

evenimente pe timp de ceata in iarna lui 1990

sursa: http://mineriada.org/Dupa22decembrie89.asp

12 ianuarie 1990. “Îl vreţi pe Iliescu jos?” , “Moarte securiştilor!”
Zi de doliu naţional, oamenii depunea flori, aprindea lumânări, plângeau, comentând declaraţiile liderilor FSN, în presa straină, prin care aceştia nu se deziceau de comunism. Din Piaţa Universităţii, se creează o coloană care creşte, ajungând la Palatul Victoriei, unde se cere dialog cu reprezentantii Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN). Cererile manifestanţilor: alegeri libere sub egida ONU, adevărul despre terorişti, despre numărul real al victimelor revoluţiei, aflarea şi pedepsirea vinovaţilor, scoaterea în afara legii a PCR şi distribuirea patrimoniului său către toate partidele nou create, reintroducerea pedepsei cu moartea (în scopul pedepsirii teroriştilor), declaraţii publice ferme ale noilor conducători cu privire la opţiunile lor politice şi la poziţia lor faţă de comunism.

Forţat de protestatarii din Piaţa Victoriei, la 12 ianuarie 1990, spre seară, Ion Iliescu adoptă 2 decrete: scoaterea în afara legii a PCR şi reintroducerea pedepsei cu moartea; s-a hotărât şi organizarea unui referendum, pe 28 ianuarie, pentru aprobarea celor 2 decrete.

23 ianuarie 1990. “Cine-a stat 5 ani la ruşi, nu poate gândi ca Bush!”
CFSN – condus de Ion Iliescu şi creat in ziua de 22 decembrie 1989, ca o forţă politică provizorie cu rolul de a gestiona “vidul de putere” şi de a organiza primele alegeri libere – îşi anunţă participarea la alegeri. Ion Iliescu
Susţine pretentiile Frontului de a participa la alegeri, nu neaparat ca “partid politic in sensul istoric şi depaşit al termenului”, ci ca o mişcare cu caracter “larg democratic”; lanseaza conceptul “democraţiei originale”.

28 ianuarie 1990. “Doomnu Copoiu, doooomnuu Copoiu, nu mai imi da domle cu sula-n coaste!”
In Piaţa Victoriei, miting al partidelor istorice, care adună zeci de mii de oameni ingrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunista ale Frontului şi de hotararea acestuia de a se transforma in partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie, aducandu-şi, tot în Piaţa Victoriei, în partea stangă a palatului susţinătorii, muncitori de la toate marile intreprinderi: I.M.G.B., I.C.T.B., Vulcan, Griviţa Roşie, Electroaparataj. S-a cerut insistent transmisie televizată, in direct; Televiziunea Română “Liberă” a răspuns că nu se poate filma pentru că este ceaţă; la căderea serii, grupuri compacte atacă sediul Guvernului.
In final, au loc tratative intre partidele istorice şi Front. Infuriindu-se pe liderul P.N.Ţ. Corneliu Coposu, care incerca să-l determine să nu transforme F.S.N. in partid politic, Iliescu a bătut cu pumnul in masa: “Doomnu Copoiu, doooomnuu Copoiu, nu mai imi da domle cu sula-n coaste!”.

29 ianuarie 1990. “Noi muncim nu gândim”
I mineriadă. In urma apelurilor lansate de Ion Iliescu la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei de 29 ianuarie 1990, Bucureştiul va fi invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri, topoare, să “restabileasca ordinea” şi să “apere” Frontul de partidele istorice.
Devastează sediile principalelor partide de opoziţie şi bat oamenii pe stradă pentru singura vină de a purta blugi, ochelari sau de a avea figuri de intelectuali: “Moarte intelectualilor!”

8 februarie 1990. “FSN, FSN du-te in URSS”
Manifestaţie în Piaţa Victoriei, împotriva comunismului, a securităţii şi a restauraţiei. Activiştii din conducerea FSN încercau, prin toate mijloacele, să conserve comunismul, dându-i o faţă umană, refuzau să dea informaţii despre Securitate, să deschidă arhivele, sau să prezinte un plan de înlăturare a celor compromişi. Conform scenarilor deja cunoscute, agitatorii infiltraţi vor conduce la escaladarea violenţei, la atacarea cladirii guvernului, şi la arestarea a 102 persoane.

11 martie 1990. “Apel din Timişoara, trezeste, Doamne, ţara”
La Timişoara are loc un mare miting, prin care oraşul-simbol al Revoluţiei Române lanseaza Proclamaţia de la Timişoara, chemând, în numele idealurilor revoluţiei, întreaga ţară să susţină realizarea lor: democratizare, privatizare, distrugerea structurilor securisto-comuniste, convieţuirea tuturor naţionalitaţilor. Deja celebrul punct 8 cerea “ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate”.

28 ianuarie 1990 – din tainele tratativelor intre ion iliescu si partidele istorice

sursa: cotidianul psd, dimineata – http://www.kappa.ro/news/dimineata/dm7020.html

[…]
Ion Ratiu – Permiteti-mi si mie raspunsul, in cateva cuvinte. Abia am sosit in tara, ca sa aduc si eu obolul meu la crearea democratiei aici, si imi permit sa va sugerez ca, in conceptia Occidentului, un Front este o conceptie totalitara, fiindca un Front reprezinta intregul evantai de opinii, de la extrema stanga pana la extrema dreapta. Se integreaza prin forta lucrurilor, prin definitie in a insuma intreaga suflare romaneasca, care vrea sa salveze natiunea si mi se pare ca acest lucru este incorect si neintelept, in primul rand, si cu siguranta, este total nedemocratic in acceptiunea cuvantului in Occident. Daca dumneavoastra intr-adevar – nu indraznesc sa va dau un sfat – vreti sa participati nu ca arbitru si jucator, ci ca jucator, sa aveti un partid, nu un Front care, prin implicatii, sa pretinda ca reprezinta pe toti cei care vor sa salveze natiunea…

Ion Iliescu – Va multumim pentru sfat, dar trebuie sa avem criteriile noastre pentru a judeca lucrurile si nu neaparat criterii fixate sau dictate de altcineva, din afara. Este tot o chestiune de optiune democratica. Si in Occident sunt formatiuni care nu se numesc partide, dar exista si participa la alegeri. Asa ca in Occident se schimba viziunea despre structuri politice.
[…]

Anunțuri

Academia Caţavencu – Din ciclul: “Halterofili celebri”

Corneliu Coposu nu rezistă prea mult cu degetele în priză

au consemnat Iaromira Popovici si Eugen Istodor
http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/370_academia_catavencu_din_ciclul_halterofili_celebri_corneliu_coposu_nu_rezista_prea_mult_cu_degetele_in_priza/

AC: Nu v-a spart nimeni arcada?
CC: Arcada se sparge inevitabil. Mai ales ca eu aveam osul temporal mai proeminent. Mai mult face impresie, dar nu e dureroasa. Am fost pocnit de multe ori…
AC: Si in pauze, nu loveati si dumneavoastra?
CC: Eu, in primul rind, am fost halterofil. Cintaream 114 kg si ridicam la smuls 120. In box am participat la demonstrative. Avind garda pe stinga, utilizam upercutul pe dreapta, lovitura mai deosebita. Garda pe stinga iti ofera un avantaj fata de un adversar cu ea pe dreapta, pentru ca ii destabilizezi sistemul de aparare. Cind el pareaza loviturile pe care le dai cu stinga, lovesti cu dreapta. E foarte usor de parat upercutul.
AC: La Cotroceni aveati cartilajul rupt?
CC: Cartilajul mi l-a rupt maestrul Vulpescu de la primul antrenament, ca sa nu-mi lacrimeze ochii de durere cind voi primi o lovitura in nas. Am urlat de durere, dar nasul mi s-a refacut. La Cotroceni n-am angajat meci de box. Ce-i drept n-am avut martori la discutie. Domnul Iliescu l-a avut pe domnul Gherman si asta s-a simtit; domnul Gherman a dezmintit cuvintele domnului Iliescu, aratind ca nu eu am cerut intrevedere la Cotroceni. Nu mi-am luat nici un reportofon sa inregistrez discutia, dar nici aparatul asta nu m-ar fi ajutat: domnul Iliescu a mai trucat inregistrari ale discutiilor noastre.
AC: Nu stiti ca e strict interzisa discutia cu conducatorul autovehiculului in timpul mersului>
CC: E foarte buna interdictia, pentru ca soferul e atent la peripetiile drumului si la pietonii ce umbla anarhic pe trotuare. Sa vorbesti cu soferul inseamna sa-i distragi atentia de la accidente. Sloganu-i bun, soferul are statiile dinainte stabilite si nu sta la dispozitia oricarui pasager ca sa coboare cind vrea.
AC: Viteza de 180 km/ora de la Trabant este echivalenta cu cea de 180 km/ora de la Mazda?
CC: Bineinteles, daca-i viteza nu poate fi decit egala. Unele masini au indicatoarele in mile. Eu am calatorit cu un astfel de automobil pina la Polul Nord. Eram cu prim-ministrul Suediei pe o strada oglinda ca sa-mi arate noptile albe.
AC: Ce mincau ursii albi?
CC: Banuiesc ca sint omnivori, dar noi n-am intilnit tipenie de animal pe drum. Am vazut doar pasari de Pol.
AC: Pasarile care zboara au carnea congelata?
CC: Sa stiti ca vietuitoarele au o protectie foarte buna contra mediului. Organismele se adapteaza, pasarile au pene si puf si dorm in zapada. Eu am stat la Canal, in plina iarna, doar intr-o camasa de vara. Tot bratul mi s-a umplut de par de protectie, de la mineca scurta in jos. Si aveam o blana apreciabila.
AC: In ce formatie zboara ciorile iarna?
CC: N-am vazut niciodata stoluri de ciori. Avangarzile lor dau semnalul, cra-cra, cind descopera insecte sau produse botanice, iar ciorile din convoi au organizare anarhica si navalesc.
AC: Cercetatorii au demonstrat ca si ciinii au aceeasi organizare. V-a muscat vreun ciine?
CC: Pe mine m-a muscat chiar ciinele meu.
AC: Asta v-a schimbat conceptia filozofica despre lume si viata? Pe scurt, din idealism ati cazut in materialism?
CC: Nu-s materialist deloc.
AC: Dar fumati si beti cafele. Tigara si cafeaua sint materiale.
CC: Si maninc lucruri facute tot din materie. Dar idealismul n-are legatura cu cele trei pachete de Kent pe care le fumez eu pe zi. E doar singura placere pe care mi-o permit pe lumea aceasta. Cred in Dumnezeu, de aici pleaca totul.
AC: Dumnezeu l-a lasat pe om cu un singur ficat. Stiti in ce parte a corpului a fost el plasat?
CC: Stiu ca e in partea dreapta. Nu ma incurcati cu intrebari de anatomie, ca am facut disectie.
AC: In formol, ce parte a trupului femeiesc e mai frumoasa?
CC: In materie de cadavre, nu-i nici o parte frumoasa.
AC: Cum e noaptea in cimitir?
CC: Am umblat noaptea prin cimitire in tinerete. Nu mi-era frica de strigoi, nici de cadavre iesite din groapa.
AC: Cit costa o piine domnule Coposu?
CC: Nu stiu costul piinii. In privinta asta intrebati-mi surorile. Ele stiu cel mai bine.
AC: In amintirea anilor de detentie, surorile va mai gatesc cite un soarece?
CC: In nici un caz. Eu am mincat serpi la Canal si nu-mi placeau pisicile, larvele, carabusii masticati de colegii mei. Avem un scriitor ce pastea un sac de iarba pe zi.
AC: Folositi Gerovital, asa cum vehiculeaza o parte a presei?
CC: Nu, si nici aspirine. Recunosc ca sint un om batrin si partidul nostru are oameni in virsta. Dar cine putea sa reorganizeze PNT-ul, decit cei care cunosteau traditia partidului de dinainte de 23 august? Eu am sa ma retrag in clipa in care stiu ca las pe miini tinere acest partid. Nu ma intereseaza Puterea dusa pina in pinzele albe.
AC: Aveti carnet de conducere?
CC: Conduc de la 16 ani. Imi plac masinile ca si Majestatii Sale Regele. Maria Sa era priceput si in ale mecanicii. Odata si-a reconstituit din piese un jeep. Prefera masinile cu doua diferentiale, pentru ca ii placea viteza. Eu am umblat doar in masini luxoase, dar n-am curaj sa ma aventurez cu mai mult de 120 km/h chiar si pe o strada pustie. N-am subtilitatea vitezei.
AC: Circulind cu o viteza asa mica, homosexualii nu v-au facut apropouri?
CC: M-a ferit Dumnezeu sa fiu agresat de vreun barbat. Cred ca pederastia si lesbianismul sint de data recenta. Pe vremea mea cazurile erau rare.
AC: In incheiere, domnule Coposu, am vrea sa va intrebam: cunoasteti din proprie experienta dansul in ring al omului ce-si baga degetele ude in priza?
CC: Am fost electrocutat la reparatii de priza. M-am fript putin, dar n-am stat ca prostu’ cu degetele in priza. Mi le-am retras.