Skip navigation

Tag Archives: libertatea presei

ziua fara realitatea tv

ziua fara realitatea tv

De ce avem nevoie de Radio Europa Liberă

http://presa.nu/comunicare/de-ce-avem-nevoie-de-radio-europa-libera-94.html

Actualitatea dă peste noi, sunt lucruri spuse şi lucruri nespuse care vin năpraznic şi ne stâlcesc feţele, pe un front entropic, ca într-un film despre bătălia de la Mărăşeşti. Despre ce să scrii mai întâi? Despre mineriada neaşteptată a Doinei Cornea, sau despre Mircea Dinescu, endorser PSD? Despre avizul INEC, sau despre protestul din Piaţa Universităţii? Deşi, încă doi oameni au murit de gripă, iar un copil de şase ani şi-a pierdut viaţa, strivit de un leagăn, la Târgovişte… La Europa Liberă s-ar fi vorbit, foarte probabil, de Dinescu si Cornea.

Doua Pacturi fără dizidenţă

Mircea Dinescu, dizident român, scriitor interzis spre sfârşitul erei comuniste, promovează cartea Incredere a lui Mircea Geoană. Ajunge şi la Timişoara, unde, dupa semnarea Pactului de la Timişoara ţine un discurs, alături de Crin Antonescu, Mircea Geoană şi primarul ţărănist, Gheorghe Ciuhandu. În acelaşi timp, la Timişoara au loc proteste de stradă, oamenii se strâng în Piaţa Operei şi scandează lozinci împotriva noii alianţe. Acelaşi lucru se întâmplă şi la Bucureşti. 25 de asociaţii de revoluţionari îi cer viitorului preşedinte al României să clarifice evenimentele de la Revoluţia din `89 şi găsirea vinovaţilor pentru crimele de atunci. Cei doi candidaţi la preşedinţie sunt chemaţi să semneze Pactul pentru Reformarea Romaniei.

mai bine cititi presa.nu

Vasile Ernu – Repetându-l şi multiplicându-l pe Ceauşescu
Alin Fumurescu – Marea prestidigitaţie ideologică
Vlad Ţurcanu – Perspectivele de aderare la NATO a republicii Moldova. O privire de la Chişinău
Mihnea Măruță – Realitatea TV în 2009: de ce şi când a întors armele?
Călin Cosmaciuc – Start-up-urile Bisericii
Iulian Comanescu – Ţine a-ntâia! am o ştire-bombă de alaltăieri!

02.06.2006 – Patrick Andre de Hillerin

Cred, dupa cate va cunosc, ca ati citit deja cam tot ce se putea citi despre achizitionarea de catre Sorin Ovidiu Vantu a 70% din actiunile trustului Academia Catavencu. Ati remarcat, probabil, o masiva ingrijorare, exprimata mai mult sau mai putin metaforic, referitoare la faptul ca independenta editoriala a publicatiilor din trust va fi afectata, in ciuda declaratiilor optimiste ale actionarilor minoritari.

Or, asa cum spunea si Mircea Toma, Vantu a mai fost actionarla Academia Catavencu, detinand 30% din actiunile revistei, fara a avea si posibilitatea de a interveni in politica editoriala. Drept e ca, in 2000, cand 300.000 de oameni au ramas fara banii investiti la FNI, Academia Catavencu a ignorat suveran scandalul, iar faptul ca nu a scris niciun rand despre SOV in acea perioada i-a adus o scadere de tiraj, o pierdere de cititori si o alta de credibilitate. Toate acestea insa fara ca Vantu sa intervina vreo clipa.

A trecut ceva vreme de-atunci, iar locul lui Vantu a fost luat, in actionariatul AC, de catre Sorin Marin, om serios si fara probleme de imagine, o persoana ai carei bani au permis extinderea. De la un saptamanal care dadea tonul in investigatiile economice si politice, s-a ajuns la un mic trust ce recomanda cele mai bune baruri, restaurante si spectacole de teatru, te invata cum sa gatesti pentru toti, iti propune cele mai bune metode de a pescui crapi, iti spune care sunt cele mai trendy scutece pentru copii si ce machiaje merg la femeile curajoase. Trustul mai detine un cotidian cumintel, plin de comentarii elaborate, dar lipsit de anchete, o mica retea radio de succes, o revista culturala si, evident, saptamanalul de la care a pornit totul. O afacere care merge si mai are inca unde creste. Dar pentru aceasta crestere nu ajung banii produsi de regia care administreaza spatiul publicitar al TVR. Asa ca asocierea cu un nou investitor, in conditiile in care Sorin Marin dorea de cateva luni bune sa se retraga, era absolut necesara.

Cei care isi fac astazi false griji in legatura cu independenta editoriala a Academiei Catavencu se pripesc. In fond, ce ar putea influenta SOV? Dezvaluirile senzationale despre Cristina Rus? Pamfletele necrutatoare despre diversi prezentatori TV? Investigatiile despre jocurile de computer? Stati linistiti! Detinatorul a 70% din actiunile AC nu va interveni, iar dezvaluirile minore ale revistei care avea pe vremuri cel mai tare departament de investigatii vor curge in continuare, brat la brat cu jurnalul lui Tetelu si cu salvarea Vamii Vechi.

sursa: http://www.sfin.ro/articol_5180/dormi_linistit._un_trust_de_presa_lucreaza_pentru_tine_.html

de aici: http://markething.shortlist.ro/omagiu-evenimentului-zilei/

tot acolo puteti citi motivele omagiului, puteti vedea pozele mai mari si, probabil, puteti comanda afisele 🙂

un post de stiri, chiar daca este privat, chiar daca are o orientare politica asumata, are in primul rind obligatia de a informa; un post de televiziune de stiri din vest care ar pierde o astfel de bomba de presa ar da probabil faliment in scurt timp; la noi, pentru neindeplinirea misiunii de informare a publicului, pentru ascunderea unor informatii esentiale de interes public, cna ar trebui sa ia masuri drastice de genul opririi emisiei pentru o luna

in romania avem doua posturi de stiri carora le-a scapat aceasta stire: realitatea tv si antena 3

http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009111036663/Actualitate/Rosca-Stanescu-si-Bogdan-Chirieac-santaj-la-seful-ANI.html

mai multe puteti citi pe… bloguri

transcriptul de aici: http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009111036663/Actualitate/Rosca-Stanescu-si-Bogdan-Chirieac-santaj-la-seful-ANI.html

Bogdan Chirieac (BC): Sfatul meu e să fii cât mai oficial.
Cătălin Macovei, şeful ANI (CM): Da, da, da.
BC: Să-ţi exprimi nemulţumirea, că au fost nişte articole nedrepte, dar tu respecţi presa şi de asta nici n-ai dat în judecată.
CM: Exact, şi de aia am şi acceptat să ne vedem.
Se aude Sorin Roşca Stănescu (SRS) pe fundal intrând, vorbind la telefon.
SRS: Deci cum i-am spus şi lui Bogdan eu nu am nicio simpatie pentru tine…
CM: Mă bucur să aud. Mie-mi plac discuţiile astea bărbăteşti.
SRS: N-am nicio antipatie personală.
CM: Sunt convins şi de asta, vă cred.
SRS: Să dea Dumnezeu să aibă Bogdan dreptate şi-ntr-o bună zi să am o simpatie. Pot să-ţi spun de ce nu azi. Pentru că ştiu că ai mers de la unul la altul încercând să-ţi păstrezi, să-ţi consolidezi poziţia.
CM: De la unul la altul, în ce sens?
SRS: Ăştia pe care-i controlezi i-ai mai iertat, i-ai mai nu ştiu ce. Ai făcut un fel de negustorie cu această instituţie publică în detrimentul…
CM: Nu, ăsta ar fi un lucru foarte grav. Haideţi să discutăm. Mie-mi place că discutăm bărbăteşte că de-aia am şi venit. Să ne vedem. Nu, negustorie nu am făcut, că dacă făceam negustorie să ştiţi că nu ajungeam să dau cu subsemnatul cât am dat. Că nu mă apăra nimeni, să ştiţi. Mâine, ăştia cu care ziceţi că am făcut eu comerţ, negustorie mă scuipă ca pe o măsea stricată.
SRS: Ştii cum să te aperi singur. Cum ai încercat să blochezi raportul Curţii de Conturi că ai găsit doi consilieri că sunt incompatibili.
CM: Vreţi să vă spun adevărul? Deci acolo-s mai mulţi incompatibili. Sunt vreo 7. Discutăm deschis, da? Vreau să vă spun că eu puteam să le fac rău. Nici în momentul de faţă nu are nimeni de la Curtea de Conturi dosar şi cu toate astea.
SRS: Şi ce dacă sunt incompatibili? Nu despre asta vorbim.
CM: Păi staţi puţin, lăsaţi-mă să vă spun. Pentru că nu am vrut să se spună că-i o răzbunare. Pentru că ei au constatat nişte rahaturi până la urmă acolo. Că eu n-am furat, spre deosebire de alţii, şi puteam să le fac dosar, că una e să le zici pe gură că eşti incompatibil cu… Doamne iartă-mă! Ei, eu întâi rezolv această problemă pe cale legală, că am văzut că şi dvs. vă place justiţia. Vă rezolv în justiţie şi după aia ne ocupăm. Pentru că mie nu-mi place să fac răzbunări pentru că e foarte simplu. Le faci dosar şi te duci: ia, hai prietene să negociem. Asta ca să vă răspund la subiectul cu Curtea de Conturi.
SRS: Deci pot să public raportul Curţii de Conturi? Chiar dacă ei n-au dat drumul oficial?
CM: Puteţi să-l publicaţi bineînţeles. Dar eu…
SRS: Eu nu ştiu cât de prieten eşti tu cu el. (n.r. cu BC)
CM: Asta să v-o spună Bogdan, că eu nu-mi permit să…
SRS: Nu, dar e vorba de o chestie foarte gravă. Dacă poate, s-o vadă şi el sau nu. E vorba de tine, nu de altcineva.
CM: Să vă răspundă Bogdan.
Roşca ameninţă cu „nişte acte“
SRS: Am nişte acte. Voi vă hotărâţi dacă uită discuţia. Poţi s-o uiţi?
CM: Eu zic că nu, n-o uita. Nu mizaţi pe asta că nu ştiu.
BC: Deci pot să uit dacă am venit cu el la tine.
SRS: Păi ştii că ai luat 100.000 de la un domn?
CM: Nu, arătaţi-mi hârtia!
SRS: Nu ştiu… (scoate documentul)
CM: Nu, domnu’ ăsta a luat împrumut.
SRS: E semnătura ta?
CM: Da!
SRS: Şi ce scrie aici?
CM: „În prezenţa martorului“. „Contractul a fost încheiat în prezenţa martorului Macovei“. Da, aşa e, şi e valabil şi în ziua de azi că ăla n-a dat banii. Adevărat tot ce scrie de la un cap la altul şi adevărat că-i semnătura mea. Dar n-am luat eu, din păcate. Acum îmi pare rău, fie vorba între noi, că n-am luat nimic de acolo.
SRS: Păi da. Acum informaţia care-o am e că aţi împărţit banii: tu, martorul, cu ăsta care a luat.
CM: Domnul Roşca, ar fi fost bine. Mă credeţi, acum asta n-am cum să dovedesc, dar n-am luat nici măcar un cent şi n-am făcut rău.
SRS: Şi dacă n-ai făcut chestia asta, atunci de ce i-ai dat avocatului cu pixul, semnătura?
CM: Că s-a încheiat în prezenţa mea.
SRS: Nu asta, ce n-am adus…
CM: La ce vă referiţi?
SRS: Că te-ai angajat că-i dai banii înapoi tu şi te-ai pârât singur; ai dat o declaraţie olografă în faţa acestui avocat.
CM: Nu, asta aicia nu.
SRS: Nu?
CM: Nu. Arătaţi-mi declaraţia! Ce Dumnezeu! Deci dacă am recunoscut că astea-s? Cum să-i dau? Am înnebunit în somn? Când să-i dau? Eu ştiu că avocatul ar vrea să ia banii de la mine acuma. Dar dacă luam eu banii? Să ştiţi că eu nu am o problemă cu datoriile. Eu când iau un ban îl dau până la ultimul înapoi.
BC: Dar domnul ăla cine-i?
CM: Domnul ăla era un cămătar.

De la acte la amante

BC: Nu e de la amantă?
CM: Nu-i de la amantă, nu, dar totul este absolut real. N-are rost să…
BC: Nu, că-mi dau şi eu seama. Ştii bine că avem şi noi de astea…
CM: Nu!
SRS: Dom’le, cu amantele întotdeauna trebuie să ţii seama.
CM: Nevastă-mea nu divorţează de mine.
BC: Şi dacă n-ai grijă de amantă, odată te varsă!
SRS: Dom’le, Patriciu a cumpărat acu câtva timp o colecţie extraordinară la o sumă infimă, de la un nenorocit de baron din Franţa care era în proces de divorţ, ştii? Nu se înţelegeau la preţ cu nevasta şi l-a reclamat la fisc şi au venit ăia să-i ia gâtul, că a trişat… Şi el la fisc, cu câteva sute de mii, acu’ nu ştiu câţi ani, că nu mai avea bani, că era criză…
CM: Asta-n România?
SRS: Nu, în Franţa! Şi le-a luat pe nimic. Era în pragul sinuciderii. S-a dus Dinu şi a luat pe nimic şi ăla îi pupa şi mâinile.
BC: Deci asta e.
CM: Oricum maestrul şi Cancan-ul au făcut un lucru bun din toată… mie-mi place să văd partea plină a paharului. Sunt cel mai fidel, nu mă mai prindeţi cu gagici şi cu…
SRS: Asta nu e bine.
CM: Asta mi-a zis şi el, că e cea mai mare greşeală, înspre bătrâneţe.

Ţintele lui SRS: Blaga, Videanu, Berceanu şi „şeful lor“

SRS: Începusem o discuţie şi a rămas aşa, în coadă de peşte, cu Videanu!
CM: Aşa e.
SRS: N-am amestecat la vremea aceea şi numele de Blaga.
CM: Da.
SRS: La data aceea. Pentru ca „poporul“ să afle adevărul, pentru a se face puţină dreptate, m-ar interesa unde v-aţi dus cu investigaţiile. Până unde au ajuns aceste investigaţii.
CM: Păi la Blaga s-a terminat. Asta ştiţi!
SRS: Nu ştiu! Şi l-aţi găsit curat?
CM: Păi am dat-o public asta. Ce-am terminat. Blaga a justificat tot.
SRS: Nu i-aţi găsit conturile de afară?
CM: Suntem în procedură… Lui Blaga?
SRS: Da.
CM: Sincer, nu le-am căutat.
SRS: Urât.
CM: Urât, dar nu am ştiut.
SRS: Dar ceilalţi doi?
CM: La ceilalţi doi sunt procedurile în curs. Durează. Ştiţi cum v-am zis şi la televiziune. Elveţia nu mai e ce-a fost. Elveţia dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată.
SRS: Păi şi dacă le dă după alegeri?
CM: Am înţeles. Poate dă înainte de alegeri. Aici aveţi dreptate că, dacă afli prea târziu, degeaba afli.
SRS: Ar trebui să se ştie.
CM: Am înţeles ideea. Dar ziceţi-mi cu Blaga. Are conturi în străinătate? Dar chiar habar n-am avut. În ce ţară?
SRS: Franţa!
CM: Franţa? Păi cu francezii avem o relaţie bună.
BC: Franţa e ca-n România.
CM: Păi da. Da-s pe numele lui, că dacă-s pe-a lui văru’ n-am competenţa. Pentru că în Franţa nu-i complicat, cum zice şi Bogdan. Ce mi-e Franţa, ce mi-e România. Dar dacă nu-s pe numele lui sau pe-a lui nevastă-sa, pa şi la revedere. Copiii sunt majori din câte ştiu eu.
SRS: Păi şi cât mai durează procedura asta?
CM: Dacă v-aş zice că durează o saptămână… Nu vă pot garanta cât mai durează. Nu ştiu, uite o să mă interesez şi vă transmit mâine prin Bogdan. Că eu acuma sunt ocupat să dau cu subsemnatul pe la diverse autorităţi, că tot ziceţi dvs. Că mă şantajează, că mă are Băsescu la mână cu nu ştiu ce. Şi chiar nu prea m-am mai preocupat în ultima vreme ce s-a mai întâmplat, dar mâine vă transmit prin maestru’.
SRS: Da, Bogdane?
CM: Că eu cred că nu mai e. Teoretic n-ar trebui să mai dureze mult.
SRS: Oricum, şi nişte detalii ar fi utile. Unde sunt, cum sunt, numere. Mmm?
CM: Am înţeles.

Dărnicia lui Roşca

SRS: Dacă, de pildă, tu-mi dai numerele de cont eu le trimit câte 5 Euro.
BC râde cu poftă
CM: De ce?
SRS: Ca să le verific. (n.r. – râde cu poftă. De fapt, el le trimite bani ca să vadă demnitarii că el le ştie conturile. Incomod, nu? Şi apoi „să-i poată strânge de coaie“ după cum mărturiseşte ulterior).
CM: Asta putem să facem şi noi.
SRS: Poate voi n-aveţi. Eu am. I-am strâns.
BC şi SRS râd cu poftă.
CM: Noi n-avem, e-adevărat.
BC: Naşule, pregăteşte şi tu 1000. Nu intră 5 Euro.
SRS: Ba da, intră.
CM: Cum să nu, intră şi 2 euro jumate.
SRS: Nu merită, băi.
BC: La Videanu, sub un milion nici nu se uită. Las-o-n pula mea!
SRS râde.
SRS: Au intrat mulţi acuma de la Urdăreanu (patronul UTI) la Videanu.
CM: Poftiţi?
BC: Au intrat foarte mulţi bani în vara asta de la Urdăreanu. Foarte mulţi.
CM: La Videanu?
SRS: Şi la Berceanu, şi la Videanu.
CM: Foarte interesantă treaba cu nea Punguţă, ăla.
SRS: Da.
CM: Soţia poate să fie subiectul nostru pentru că…
SRS: Dar nu, e foarte interesant. Nu ştiu dacă ai apucat să vezi, c-am postat aseară târziu, dar am avut o problemă cu serverul. Ei chiar sunt acţionari cu Sulfina Barbu.
CM: Am citit.
BC: Ce-a făcut?
CM: KVB. L-am avut şi noi, dar l-am scăpat, ăsta, cum îl chema, ăla de la Garda de Mediu.
SRS: Cum v-a scăpat că a dat declaraţii aiurea să se apere. Silvian, care-a fost ofiţer.
BC: Ştim cu toţii. Păi a fost şeful lui Băsescu!
SRS: Am enorm de multe detalii şi date. E un dosar aşa gros, că l-am postat eu seara.
CM: Cu Sulfina n-am prea priceput la sfârşit, dar îl mai iau o dată. Nu că eu citesc în fiecare zi blogul dvs. ca să văd dacă mai apar şi eu pe-acolo şi de aia…

Chirieac, trist că l-a părăsit amanta

SRS: Dacă-l cunoaştem împreună pe Bogdan, n-apari nicăieri.
CM: E, n-am ştiut asta…
SRS: Dacă tot am făcut cunoştinţă, eu sunt foarte corect.
CM: La fel şi eu.
SRS: Iar atunci, degeaba spui c-am dat tot ce-am avut. La televizor, cu aia era călare pe mine. Câştigase procesul cu tine.
CM: Păi da, l-a câştigat, dar mai e recursul.
SRS: Eu puteam să mă duc la două televiziuni – Realitatea TV şi Antena 3, n.red -, tu-ţi dai seama ce emisiuni făceam. Ce audienţă!
BC: Ce emisiune?
CM: Nu e Bogdane, n-ai pierdut nimic. Trebuie să fim cinstiţi.
BC: Sunt disperat. Iară m-a abandonat amanta… Sunt pielea pulii.
CM: Uite, pe tine nu te prinde Cancan-ul, numai pe mine mă prinde.
CB: Ce, bă, sunt demnitar?
SRS: Suntem oameni obişnuiţi. Cum zice el: cetăţean.
BC: Standard mediu suntem!
SRS râde cu poftă
BC: Standard mediu suntem, în pula mea!
SRS: Şomer, mă!
BC: Eu sunt şef de ONG, director de ONG.
CM: OK, vedem ce este, şi mâine mă văd cu maestrul (BC).

Roşca vrea să-l strângă pe Berceanu de coaie

SRS: Absolut! Sincer, preocupările mele nu sunt să fac rău unor oameni; nici lui Berceanu. Problema mea e că ăsta distruge un sistem… democratic. Am o problemă.
CM: Berceanu e un tip.
SRS: Nu Berceanu distruge, şeful lor.
CM: Da’ să ştiţi, după părerea mea, Berceanu e un tip care nu ştiu de cât răspunde acolo. El e cam independent.
SRS: El joacă. E unul dintre marii actori ai ţării, îi merge capul, are experienţă. Jos pălăria.
BC: Are coaie.
SRS: Dar cineva trebuie să i le strângă şi lui. Da’ şi decât să i le strângă pe jos când nu mai are rost, i le strâng eu între picioare.
Bogdan Chirieac râde cu poftă.
CM: Maestre, cu părere de rău, trebuie să vă zic că n-am beneficiat de niciun cent.
SRS: Deci omul n-a vrut să-mi dea ce i-ai dat tu în scris.
CM: Păi n-are.
SRS: Şi a spus că nu-mi dă, că nu vrea să te bage în puşcărie. Îţi dau cuvântul meu.
CM: Da, eu vă cred.
SRS: C-a spus că nu vrea să se-ajungă la un dosar penal.
CM: Vă cred, dar ideea este: la ce dosar penal? C-aş fi luat nişte bani?
SRS: I-ai dat nişte declaraţii. Poate că băuseşi…
CM: Nu, stau prost cu băutura.
SRS: Ai dat nişte declaraţii în care ai recunoscut nişte lucruri grave. Ca o garanţie că-i vei da banii.
CM: Nu. Vă rog să verificaţi. Nu vi se pare nefiresc? V-a dat începutul şi de ce nu v-a dat şi… Că aia era…
SRS: Probabil ca să te atenţioneze prin mine. Dar pe mine nu mă interesează cei 50.000.
CM: Dar să ştiţi că eu discut cu băiatul ăla; mai discut şi acum, deci nu…

Pentru Roşca şi Chirieac, 50.000 de euro nu mai reprezintă o sumă

SRS: Deci pe mine nu mă interesează banii în afacerea asta: ai tăi, ai lui, ai cui or fi, pe mine mă interesează…
CM: Pe mine m-ar fi interesat, că e o sumă, care pentru mine, cel puţin, e o sumă mare asta.
Bogdan Chirieac râde.
SRS: Pentru mine nu mai e (râde şi el)
CM: Sunteţi în altă ligă.
SRS: Recunosc deschis.
CM: Sunteţi în altă ligă, dar vă spun: acea hârtie nu există, sincer, că dacă discutăm atât de deschis încât n-avea rost ca să vă ascund. Nu i-am dat ăluia în scris. N-aveam cum să-i dau în scris aşa ceva.
SRS: Bun! Ajută opinia publică, te rog frumos. Niciodată nu se va şti că-i ceva de la tine. Niciodată. Deci eu niciodată nu am divulgat vreo sursă. La mine nu există aşa ceva. În definitiv, şi tu ai nevoie să-ţi faci ceva la un moment dat, să se vadă că voi munciţi acolo, şi atunci lumea ştie că nu mă am bine cu tine, nu? Aşa ştie toată lumea.
CM: Da!
SRS: Şi-atunci, perfect. Dacă eu scot ceva, am pe cineva acolo. Şi când scot ceva, nu scot împotriva activităţii voastre, mă refer la partea pozitivă a activităţii voastre, ci scot împotriva unor cetăţeni care n-au fost corecţi. Gândeşte-te că avem cel mai bun prilej şi cele mai bune condiţii de a colabora. Nimeni nu poate să bănuiască.
CM: Să ne suspecteze de prietenii.
SRS: Corect ce spun?
CM: Da!

Urmează discuţia a lui Roşca Stănescu cu Bogdan Chirieac despre o conferinţă.
Îi sună telefonul, vorbeşte.
SRS: Iar am băgat nişte nenorociri pe site…
BC: Ce?
CM: Citeşte şi-o să vezi.
SRS: Citeşte!
Vorbesc despre postările de pe blogul lui din data de 25.09. Audierile în cazul Băbeni, generalul Olaru, că merg la comisia de apărare Nica şi Diaconescu şi apoi despre o damă de consumaţie ieftină şi sigură, de 100 de euro partida.

Cătălin Macovei: A avut loc o discuţie în această formulă

Contactat telefonic, şeful ANI, Cătălin Macovei, după un moment de uimire urmat de altul de ezitare, ne-a declarat sumar că „a avut loc o discuţie în această formulă“, dar că „nu poate face comentarii pe marginea ei“. Întrebat dacă a dat curs solicitărilor făcute de cei doi aşa-zişi ziarişti, Macovei ne-a declarat: „Nu vreau să fac mai multe comentarii, dar dacă aş fi dat curs cererilor lor, datele ar fi apărut până acum în presă sau pe bloguri“.

dupa cum probabil ati aflat deja, jurnalismul de calitate a mai suferit o infringere de etapa prin incetarea colaborararii intre conducerea evz si rodica culcer; in consecinta, va atrag atentia asupra unui ziar mai putin cunoscut, formula as

aici gasiti articolele d-nei culcer: http://www.formula-as.ro/redactia/rodica-culcer-48
iar aici pe cele ale lui neculai constantin munteanu: http://www.formula-as.ro/redactia/n-c-munteanu-38

Intrebarile saptamanii

Zgomot si furie

Rodica Culcer

1. Cum vedeti evolutia politica dupa iesirea PSD de la guvernare? Va rezista PD-L-ul pana la alegerile prezidentiale? Cum ne afecteaza provizoratul?

Cum spun francezii, doar provizoratul dureaza!Vom avea asadar parte de un guvern PDL, fie el interimar sau provizoriu pana la prezidentiale, pentru ca termenele legale si constitutionale permit acest lucru, iar presedintele Traian Basescu va numi tot un premier PDL in cazul in care ar reusi motiunea de cenzura depusa de PNL si de UDMR. Conform Constitutiei, pana la alegerile prezidentiale nu mai sunt posibile alegeri anticipate, iar politicienii probabil nici nu si le doresc, astfel incat actuala echipa este sigura pe fotoliile pe care le ocupa pana la 6 decembrie. Abia dupa aceea noul presedinte va coagula in jurul persoanei sale o noua ma joritate parlamentara.

Dincolo de chestiunile procedurale, trebuie spus ca plecarea ministrilor PSD din guvern – sacrificati intr-o manevra prost gandita, pentru ambitiile prezidentiale ale liderului lor Mircea Geoana – nu va declansa o criza economica. Atat FMI, cat si agentiile de rating, urmaresc deciziile guvernului si sunt mai putin interesate de partidele care-l compun. Guvernul minoritar poate rezista asadar pana la prezidentiale, dar nu si dupa aceea. In pregatirea prezidentialelor, este de asteptat insa ca lupta politica sa se ascuta, din pacate cu consecinte negative pentru tara. De abia motiunea de cenzura depusa de liberali si de udmr-isti ar putea genera o criza politica, daca reuseste cu ajutorul votului PSD, pentru ca oamenii politici, in loc sa se concentreze asupra nevoilor tarii, se vor bloca intr-un razboi politic paralizant, fara nici o finalitate, de vreme ce PDL nu poate fi scos de la guvernare pana la alegeri. Vom avea parte, asadar, de zgomot si furie, exact cand aveam nevoie mai multa de eficienta guvernamentala si de ratiune. Din pacate, PSD, PNL si UDMR s-au coalizat din nou impotriva lui Traian Basescu si a partidului sau si au tot interesul sa genereze impresia de haos si instabilitate.

Pe de alta parte, PDL are interesul, tot din perspectiva alegerilor prezidentiale, sa demonstreze ca este un partid responsabil, reformist, eficient si totodata abil. Decizia lui Emil Boc de a angaja raspunderea guvernamentala pentru o noua lege a pensiilor se incadreaza in aceasta strategie, lansand o provocare adversarilor sai: daca impiedica adoptarea legii printr-o noua motiune de cenzura, PSD, PNL si UDMR vor fi cele care blocheaza limitarea si chiar reducerea pensiilor speciale de care beneficiaza, indiferent de contributii, 200 000 de privilegiati din armata, servicii secrete, magistratura si diplomatie si care costa opt miliarde de lei anual. Daca opozitia respinge legea pensiilor, se situeaza de partea privilegiatilor si impotriva celor multi si dezavantajati, iar daca o accepta, ii face cadou guvernului PDL un succes de care va profita Traian Basescu. Grea dilema pentru adversarii presedintelui si, totodata, o demonstratie ca politica se poate juca si inteligent, nu numai destructiv si isteric.

2. In plina criza economica, sindicatele au decis sa iasa in strada, desi se stie ca finantele statului sunt pe butuci. Credeti ca asistam, de fapt, la o manipulare politica?

– Daca luam putina distanta si examinam atent succesiunea de proteste care a blocat viata publica in ultimele doua luni, putem detecta o actiune concertata de destabilizare a statului roman: primii au intrat in scena magistratii, cu o greva ilegala si indecenta, ale carei semnificatii ne dau fiori; apoi s-au declansat fara nici un temei protestele bugetarilor arondati PSD – adica ale sindicatelor despre care Mircea Geoana tocmai a declarat ca sunt aliatii naturali ai partidului sau. Daca trecem in revista, fie si sumar, revendicarile protestatarilor, vom vedea nu numai ca sunt neintemeiate si nerealiste, ci si ca liderii protestelor sunt de rea credinta. Sindicalistii au sustinut, de pilda, ca veniturile bugetarilor vor scadea, desi acest lucru nu este adevarat, dupa cum au demonstrat cu cifre prim-ministrul si ministrul de finante.

Apoi au batut moneda pe deficientele legii salarizarii unitare a bugetarilor, cerand ca aceasta sa fie aplicata abia cand vor fi destui bani pentru a-i pastra pe toti bugetarii cu salarii mai bune decat in prezent. O astfel de grila de salarizare ar necesita insa marirea masei monetare de cel putin patru ori, ceea ce nimeni nu poate garanta pe termen mediu. In plus, Romania este una din putinele tari europene in care o treime din bugetari ocupa functii auxiliare, nu de utilitate sociala, adica sunt secretare, soferi sau casieri. Nimeni nu poate sustine un asemenea sistem pagubos, iar guvernul se imprumuta de cateva luni bune la banci, cu dobanzi mari, pentru a achita pensiile si salariile bugetarilor, ceea ce inseamna ca si generatiile viitoare vor fi impovarate cu datoriile acumulate acum.

Cat mai poate continua acest dezmat? S-a vazut insa ca este inutil sa incerci o discutie obiectiva si realista cu liderii Aliantei Bugetarilor, care evita datele concrete si promoveaza un discurs agresiv. Aceiasi oameni au fost foarte tacuti si docili pe vremea guvernului Nastase, cand nici profesorii, nici functionarii publici, nici cadrele medicale nu castigau mai mult – poate chiar castigau mai putin decat acum. Dar liderul SANITAS este parlamentar PSD, ceea ce spune multe despre interdependenta dintre acest partid si miscarile sindicale de protest. Ar merita sa meditam aici si asupra deciziei Camerei Federative a Medicilor de a nu intra in greva, pentru ca acest gest sa nu fie interpretat politic, inainte de alegerile prezidentiale. Sa ne amintim, in acest context, de faptul ca anul trecut, aceleasi sindicate din educatie, care protesteaza acum, refuzau sa faca greva in semn de protest fata de decizia guvernului Tariceanu, de a nu pune in aplicare legea care marea salariile profesorilor cu 50%, pentru ca protestul lor sa nu fie interpretat politic, inainte de alegerile parlamentare. Amintim ca legea in cauza fusese initiata de PSD. Mai poate cineva sa aiba un dubiu cu privire la substratul politic al actualelor proteste sindicale?

sursa: http://www.formula-as.ro/2009/888/intrebarile-saptamanii-23/zgomot-si-furie-11653

25.12.1989 program radio-tv

25.12.1989 program radio-tv

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/arhiva_biblioteca/arhiva_documente/selectiuni_program_radio_tv/

in acelasi timp, pe alte programe:
in marea britanie – locul 1 – band aid II, do they know it’s christmas? (pun totusi band aid-ul original ca e mai fain; locul 1 pt band aid II se justifica doar pe considerente sentimentale 🙂 )

in usa – locul 1 – phil collins, another day in paradise

30 aug 1958 – 7 oct 2006

evenimente pe timp de ceata in iarna lui 1990

sursa: http://mineriada.org/Dupa22decembrie89.asp

12 ianuarie 1990. “Îl vreţi pe Iliescu jos?” , “Moarte securiştilor!”
Zi de doliu naţional, oamenii depunea flori, aprindea lumânări, plângeau, comentând declaraţiile liderilor FSN, în presa straină, prin care aceştia nu se deziceau de comunism. Din Piaţa Universităţii, se creează o coloană care creşte, ajungând la Palatul Victoriei, unde se cere dialog cu reprezentantii Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN). Cererile manifestanţilor: alegeri libere sub egida ONU, adevărul despre terorişti, despre numărul real al victimelor revoluţiei, aflarea şi pedepsirea vinovaţilor, scoaterea în afara legii a PCR şi distribuirea patrimoniului său către toate partidele nou create, reintroducerea pedepsei cu moartea (în scopul pedepsirii teroriştilor), declaraţii publice ferme ale noilor conducători cu privire la opţiunile lor politice şi la poziţia lor faţă de comunism.

Forţat de protestatarii din Piaţa Victoriei, la 12 ianuarie 1990, spre seară, Ion Iliescu adoptă 2 decrete: scoaterea în afara legii a PCR şi reintroducerea pedepsei cu moartea; s-a hotărât şi organizarea unui referendum, pe 28 ianuarie, pentru aprobarea celor 2 decrete.

23 ianuarie 1990. “Cine-a stat 5 ani la ruşi, nu poate gândi ca Bush!”
CFSN – condus de Ion Iliescu şi creat in ziua de 22 decembrie 1989, ca o forţă politică provizorie cu rolul de a gestiona “vidul de putere” şi de a organiza primele alegeri libere – îşi anunţă participarea la alegeri. Ion Iliescu
Susţine pretentiile Frontului de a participa la alegeri, nu neaparat ca “partid politic in sensul istoric şi depaşit al termenului”, ci ca o mişcare cu caracter “larg democratic”; lanseaza conceptul “democraţiei originale”.

28 ianuarie 1990. “Doomnu Copoiu, doooomnuu Copoiu, nu mai imi da domle cu sula-n coaste!”
In Piaţa Victoriei, miting al partidelor istorice, care adună zeci de mii de oameni ingrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunista ale Frontului şi de hotararea acestuia de a se transforma in partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie, aducandu-şi, tot în Piaţa Victoriei, în partea stangă a palatului susţinătorii, muncitori de la toate marile intreprinderi: I.M.G.B., I.C.T.B., Vulcan, Griviţa Roşie, Electroaparataj. S-a cerut insistent transmisie televizată, in direct; Televiziunea Română “Liberă” a răspuns că nu se poate filma pentru că este ceaţă; la căderea serii, grupuri compacte atacă sediul Guvernului.
In final, au loc tratative intre partidele istorice şi Front. Infuriindu-se pe liderul P.N.Ţ. Corneliu Coposu, care incerca să-l determine să nu transforme F.S.N. in partid politic, Iliescu a bătut cu pumnul in masa: “Doomnu Copoiu, doooomnuu Copoiu, nu mai imi da domle cu sula-n coaste!”.

29 ianuarie 1990. “Noi muncim nu gândim”
I mineriadă. In urma apelurilor lansate de Ion Iliescu la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei de 29 ianuarie 1990, Bucureştiul va fi invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri, topoare, să “restabileasca ordinea” şi să “apere” Frontul de partidele istorice.
Devastează sediile principalelor partide de opoziţie şi bat oamenii pe stradă pentru singura vină de a purta blugi, ochelari sau de a avea figuri de intelectuali: “Moarte intelectualilor!”

8 februarie 1990. “FSN, FSN du-te in URSS”
Manifestaţie în Piaţa Victoriei, împotriva comunismului, a securităţii şi a restauraţiei. Activiştii din conducerea FSN încercau, prin toate mijloacele, să conserve comunismul, dându-i o faţă umană, refuzau să dea informaţii despre Securitate, să deschidă arhivele, sau să prezinte un plan de înlăturare a celor compromişi. Conform scenarilor deja cunoscute, agitatorii infiltraţi vor conduce la escaladarea violenţei, la atacarea cladirii guvernului, şi la arestarea a 102 persoane.

11 martie 1990. “Apel din Timişoara, trezeste, Doamne, ţara”
La Timişoara are loc un mare miting, prin care oraşul-simbol al Revoluţiei Române lanseaza Proclamaţia de la Timişoara, chemând, în numele idealurilor revoluţiei, întreaga ţară să susţină realizarea lor: democratizare, privatizare, distrugerea structurilor securisto-comuniste, convieţuirea tuturor naţionalitaţilor. Deja celebrul punct 8 cerea “ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate”.

28 ianuarie 1990 – din tainele tratativelor intre ion iliescu si partidele istorice

sursa: cotidianul psd, dimineata – http://www.kappa.ro/news/dimineata/dm7020.html

[…]
Ion Ratiu – Permiteti-mi si mie raspunsul, in cateva cuvinte. Abia am sosit in tara, ca sa aduc si eu obolul meu la crearea democratiei aici, si imi permit sa va sugerez ca, in conceptia Occidentului, un Front este o conceptie totalitara, fiindca un Front reprezinta intregul evantai de opinii, de la extrema stanga pana la extrema dreapta. Se integreaza prin forta lucrurilor, prin definitie in a insuma intreaga suflare romaneasca, care vrea sa salveze natiunea si mi se pare ca acest lucru este incorect si neintelept, in primul rand, si cu siguranta, este total nedemocratic in acceptiunea cuvantului in Occident. Daca dumneavoastra intr-adevar – nu indraznesc sa va dau un sfat – vreti sa participati nu ca arbitru si jucator, ci ca jucator, sa aveti un partid, nu un Front care, prin implicatii, sa pretinda ca reprezinta pe toti cei care vor sa salveze natiunea…

Ion Iliescu – Va multumim pentru sfat, dar trebuie sa avem criteriile noastre pentru a judeca lucrurile si nu neaparat criterii fixate sau dictate de altcineva, din afara. Este tot o chestiune de optiune democratica. Si in Occident sunt formatiuni care nu se numesc partide, dar exista si participa la alegeri. Asa ca in Occident se schimba viziunea despre structuri politice.
[…]

se dedica bravilor jurnalisti romani

Jack Johnson – Good People (cu subtitrari)

You win it’s your show now
So what’s it going to be?
Cause’ people will tune in
How many train wrecks do we need to see?
Before we lose touch
And we thought this was low
Well it’s bad, getting worse….

Where’d all the good people go?
I’ve been changing channels and I don’t see them on the tv shows
Where’d all the good people go?
We’ve got heaps and heaps of what we sow

They got this and that with a rattle a tat
Testing, one, two, man whatcha gonna do
Bad news misused, got too much to lose
Give me some truth now, who’s side are we on
Whatever you say
Turn on the boob tube, I’m in the mood to obey
So lead me astray
And by the way now…

Where’d all the good people go?
I’ve been changing channels and I don’t see them on the tv shows
Where’d all the good people go?
We’ve got heaps and heaps of what we sow

Sitting around feeling far away
So far away but I can feel the debris, can you feel it?
You interrupt me from a friendly conversation
To tell me how great it’s all going to be
You might notice some hesitation
’cause its important to you, it’s not important to me
way down by the edge of your whole reason
Well it’s beginning to show and ALL I really want to know is…

Where’d all the good people go?
I’ve been changing channels and I don’t see them on the tv shows
Where’d all the good people go?
We got heaps and heaps of what we sow

(Where’d all the good people go?)
They got this and that with a rattle a tat
Testing one, two man whatcha gonna do
Bad news misused give me some truth
You got too much to lose
Whose side are we on today, anyway
Okay, whatever you say
Wrong or resolute but in the mood to obey
Station to station desensitizing the nation
where’d all the good people go
Going, going, gone.

Sursa: http://www.dilemaveche.ro/old/arhiva_dilema/279/istodor.htm

Data: 05.06.1998

Reporter: De ce manipulantă?

Dorina Nemeş: Ideea de a mă face manipulantă mi-a venit de la faptul că am avut probleme, am trei copii, sînt singură şi îi cresc de foarte mici… singura posibilitate de a cîştiga un ban mai bun era ca manipulantă.

Cît de veche sînteţi în meserie?

De zece ani. Şi sper să mai fac zece. Îmi place meseria, e o meserie frumoasă.

Prin ce e frumoasă? Călătorii văd că staţi în borcanul dvs., schimbaţi macazul şi mergeţi mai departe.

Fiecare meserie are o parte frumoasă. Pentru mine este frumoasă pentru că, tot timpul, sîntem în legătură cu oamenii şi, chiar dacă stăm singuri, legătura există şi chiar între noi şi ceilalţi participanţi la trafic. Sînt emoţiile, sînt privirile, toate acestea se simt în aer, chiar dacă nu comunică. E o coeziune între noi şi cei pe care-i transportăm. Bineînţeles, sînt şi oameni cu bun-simţ, dar sînt şi oameni fără bun-simţ. Primii, cu diverse ocazii sau sărbători, ne-au mulţumit într-un fel. Asta a demonstrat că i-am dus la timp, mai sînt şi probleme de trafic. Uneori ne mulţumesc, la orice uşă s-ar urca şi mulţumescul acela te umple de fericire. Au fost persoane ce au venit şi mi-au spus că le-a plăcut cum am condus… De sărbători, şi la noi mai ales femeile lucrează de sărbători, soţ-soţie mi-au prins în parbriz un buchet de viorele şi mi-au spus “La mulţi ani“.

Sînteţi totuşi singură?

Eu lucrez pe aceeaşi linie, 34, de ani de zile şi s-a realizat o legătură. Ne ştim parcă dintotdeauna… oricum, noi sîntem manipulanţi 8-10 ore, în rest, sîntem ca orice călător… şi cu un coleg care se retrage sau pe jos. Bine, acum nu mai e siguranţa de noapte, ca înainte. Mai ales iarna mergeam, de aici din Dudeşti pînă la Faur, poarta 4, pe jos. Şi mă gîndeam tot drumul la copiii mei, iar asta făcea mai scurt drumul. Dar, de atunci, a trecut timpul. Am nişte copii minunaţi. Prima s-a căsătorit, aştept un nepoţel, cealaltă a terminat Profesionala de încălţăminte, iar cea mică nu mai e nici ea mică, a terminat clasa a XI-a.

Aveţi o meserie bărbătească?

Într-un fel, e o meserie pentru ambele sexe. Poate s-o facă oricine, da’ să ai înclinaţie. Ai nevoie să fii un psiholog bun, să prevezi ce se întîmplă. Privind strada trebuie s-o priveşti din stînga în dreapta şi din dreapta în stînga. Mereu să intuieşti ce face cel de pe trotuar din dreapta, cel din stînga şi să vezi şi ce fac participanţii la trafic.

Nu v-a prins, şi pe dvs., mania vitezei?

Vedeţi, plăcerea de a merge… după-amiaza fiind traficul mare tensiunea în reţea e foarte mică… puterea motoarelor e diminuată. În schimb, la 12 seara, traficul e mic, consumul limitat, puterea din reţea e mai mare… atunci e chiar pură plăcere… simţi, mai ales la noi, pe Ştefan cel Mare, unde linia e foarte bună, doar un fîşîit de roţi. Dar doar aşa. La ora aceea îţi poţi permite să laşi lejer un vagon. În rest, nu se poate. Poţi rămîne infirm pe viaţă, pentru că tramvaiul este vehiculul care nu opreşte în doi metri.

Are suflet tramvaiul?

Da, face trup şi suflet cu manipulantul. Cînd am venit, acum zece ani, era un inginer al nostru, domnul Lemnaru, şi m-a chemat şi mi-a zis: “Vino la mine, fetiţo, să-ţi arăt ceva“. Tocmai venise 326, era nou, frumos, bine, reparat, şi mi-a zis: “uite, e al tău” şi mi-a venit să-i zic Belle Art, nu ştiu de ce, pur şi simplu şi era doar tramvai. De atunci, cu el n-am avut decît un eveniment… bine, o tamponare fără vinovăţie. Era pe 30 decembrie… pe lîngă mine a trecut un Oltcit cu un domn de la ProTV şi a pierdut controlul volanului şi mi-a strîmbat tabla vagonului… lucru nevoit nici de mine, nici de el. Vagonul dacă e îngrijit, te ajută şi el. Nu doar îl las în depou; eu l-am ascultat o zi întreagă cum s-a comportat şi sînt singura care-i spun mecanicului ce-l doare. Mecanicul îl controlează general, dar el nu poate şti… Eu am îngrijit mereu vagonul şi vreau să fac la fel şi-n continuare, cînd o să am un Neamţ.

Ce alte calităţi mai trebuie să aibă un manipulant?

Să fie bine crescut, să ştie să se descurce în orice problemă de trafic.

Care-i filosofia dvs. de viaţă?

Sînt o luptătoare. Am rămas cu tata singură, cu fratele, şi el spunea că trebuie să lupţi. Eu nu sînt mamă pentru fetele mele, sînt prietenă.

Şi n-aţi vrut niciodată “să vă urcaţi pe pereţi” de greu?

Ba da, dar am fost mereu o fată sociabilă. Sînt prietenă cu multe familii.

V-aţi decorat cabina în vreun fel?

Nu, am doar o iconiţă. Bine, că pui un mileu, se poate, dar să nu încurce vizibilitatea. Eu, să ştiţi, mă închin şi asta chiar e singurul gest la care ţin şi cred că-mi ţine noroc. O dată nu m-am închinat şi era să fie un accident şi mi-am dat seama că m-am grăbit, stînd de vorbă cu schimba mea am uitat să-mi fac cruce.

Care-i partea cea mai sensibilă a tramvaiului dvs.?

Nu trebuie bruscat, dacă e bruscat îşi pierde din calităţi. Trebuie luat uşor şi din timp. Dacă e bruscat nu mai opreşte în parametri optimi.