Reporter: De ce manipulantă?
Dorina Nemeş: Ideea de a mă face manipulantă mi-a venit de la faptul că am avut probleme, am trei copii, sînt singură şi îi cresc de foarte mici… singura posibilitate de a cîştiga un ban mai bun era ca manipulantă.
Cît de veche sînteţi în meserie?
De zece ani. Şi sper să mai fac zece. Îmi place meseria, e o meserie frumoasă.
Prin ce e frumoasă? Călătorii văd că staţi în borcanul dvs., schimbaţi macazul şi mergeţi mai departe.
Fiecare meserie are o parte frumoasă. Pentru mine este frumoasă pentru că, tot timpul, sîntem în legătură cu oamenii şi, chiar dacă stăm singuri, legătura există şi chiar între noi şi ceilalţi participanţi la trafic. Sînt emoţiile, sînt privirile, toate acestea se simt în aer, chiar dacă nu comunică. E o coeziune între noi şi cei pe care-i transportăm. Bineînţeles, sînt şi oameni cu bun-simţ, dar sînt şi oameni fără bun-simţ. Primii, cu diverse ocazii sau sărbători, ne-au mulţumit într-un fel. Asta a demonstrat că i-am dus la timp, mai sînt şi probleme de trafic. Uneori ne mulţumesc, la orice uşă s-ar urca şi mulţumescul acela te umple de fericire. Au fost persoane ce au venit şi mi-au spus că le-a plăcut cum am condus… De sărbători, şi la noi mai ales femeile lucrează de sărbători, soţ-soţie mi-au prins în parbriz un buchet de viorele şi mi-au spus “La mulţi ani“.
Sînteţi totuşi singură?
Eu lucrez pe aceeaşi linie, 34, de ani de zile şi s-a realizat o legătură. Ne ştim parcă dintotdeauna… oricum, noi sîntem manipulanţi 8-10 ore, în rest, sîntem ca orice călător… şi cu un coleg care se retrage sau pe jos. Bine, acum nu mai e siguranţa de noapte, ca înainte. Mai ales iarna mergeam, de aici din Dudeşti pînă la Faur, poarta 4, pe jos. Şi mă gîndeam tot drumul la copiii mei, iar asta făcea mai scurt drumul. Dar, de atunci, a trecut timpul. Am nişte copii minunaţi. Prima s-a căsătorit, aştept un nepoţel, cealaltă a terminat Profesionala de încălţăminte, iar cea mică nu mai e nici ea mică, a terminat clasa a XI-a.
Aveţi o meserie bărbătească?
Într-un fel, e o meserie pentru ambele sexe. Poate s-o facă oricine, da’ să ai înclinaţie. Ai nevoie să fii un psiholog bun, să prevezi ce se întîmplă. Privind strada trebuie s-o priveşti din stînga în dreapta şi din dreapta în stînga. Mereu să intuieşti ce face cel de pe trotuar din dreapta, cel din stînga şi să vezi şi ce fac participanţii la trafic.
Nu v-a prins, şi pe dvs., mania vitezei?
Vedeţi, plăcerea de a merge… după-amiaza fiind traficul mare tensiunea în reţea e foarte mică… puterea motoarelor e diminuată. În schimb, la 12 seara, traficul e mic, consumul limitat, puterea din reţea e mai mare… atunci e chiar pură plăcere… simţi, mai ales la noi, pe Ştefan cel Mare, unde linia e foarte bună, doar un fîşîit de roţi. Dar doar aşa. La ora aceea îţi poţi permite să laşi lejer un vagon. În rest, nu se poate. Poţi rămîne infirm pe viaţă, pentru că tramvaiul este vehiculul care nu opreşte în doi metri.
Are suflet tramvaiul?
Da, face trup şi suflet cu manipulantul. Cînd am venit, acum zece ani, era un inginer al nostru, domnul Lemnaru, şi m-a chemat şi mi-a zis: “Vino la mine, fetiţo, să-ţi arăt ceva“. Tocmai venise 326, era nou, frumos, bine, reparat, şi mi-a zis: “uite, e al tău” şi mi-a venit să-i zic Belle Art, nu ştiu de ce, pur şi simplu şi era doar tramvai. De atunci, cu el n-am avut decît un eveniment… bine, o tamponare fără vinovăţie. Era pe 30 decembrie… pe lîngă mine a trecut un Oltcit cu un domn de la ProTV şi a pierdut controlul volanului şi mi-a strîmbat tabla vagonului… lucru nevoit nici de mine, nici de el. Vagonul dacă e îngrijit, te ajută şi el. Nu doar îl las în depou; eu l-am ascultat o zi întreagă cum s-a comportat şi sînt singura care-i spun mecanicului ce-l doare. Mecanicul îl controlează general, dar el nu poate şti… Eu am îngrijit mereu vagonul şi vreau să fac la fel şi-n continuare, cînd o să am un Neamţ.
Ce alte calităţi mai trebuie să aibă un manipulant?
Să fie bine crescut, să ştie să se descurce în orice problemă de trafic.
Care-i filosofia dvs. de viaţă?
Sînt o luptătoare. Am rămas cu tata singură, cu fratele, şi el spunea că trebuie să lupţi. Eu nu sînt mamă pentru fetele mele, sînt prietenă.
Şi n-aţi vrut niciodată “să vă urcaţi pe pereţi” de greu?
Ba da, dar am fost mereu o fată sociabilă. Sînt prietenă cu multe familii.
V-aţi decorat cabina în vreun fel?
Nu, am doar o iconiţă. Bine, că pui un mileu, se poate, dar să nu încurce vizibilitatea. Eu, să ştiţi, mă închin şi asta chiar e singurul gest la care ţin şi cred că-mi ţine noroc. O dată nu m-am închinat şi era să fie un accident şi mi-am dat seama că m-am grăbit, stînd de vorbă cu schimba mea am uitat să-mi fac cruce.
Care-i partea cea mai sensibilă a tramvaiului dvs.?
Nu trebuie bruscat, dacă e bruscat îşi pierde din calităţi. Trebuie luat uşor şi din timp. Dacă e bruscat nu mai opreşte în parametri optimi.
dacă doriţi să revedeţi... 