Skip navigation

Tag Archives: mineriade

ion iliescu acorda toata atentia problemelor reale ale cetatenilor

http://www.nytimes.com/1990/06/15/world/evolution-in-europe-romanian-miners-invade-bucharest.html?scp=5&sq=romania&st=nyt

[…]
Although the miners said that they came to Bucharest spontaneously after Mr. Iliescu’s summons, the Government has clearly taken responsibility for them. This afternoon buses arrived at University Square to take the miners to an exhibition hall where they watched the World Cup soccer match before being bused back to the square and then to some location in the city where they were spending the night.
[…]

grupa A: 21:00 americanii au mincat bataie cu 1-0  de la italia (gol giannini, min 11)
grupa B: 17:00 camerun-romania 2-1 (de la noi a inscris balint)
grupa D: 17:00 iugoslavia-columbia 1-0

norocul lui coposu a fost maxim in acea zi: meciul putea fi programat de la 21:00; sau, si mai rau, infringerea se putea sa fi fost programata in seara precedenta, pe 13

reluarea originala aici: https://ddsr.wordpress.com/2009/10/02/14-iunie-1990-o-zi-neagra-pentru-fotbalul-romanesc/

Anunțuri

– au luptat alaturi de nemti contra rusilor, iar apoi, cind trendul international s-a schimbat, au intors armele la un semn si au luptat alaturi de rusi contra nemtilor
– i-au primit pe rusi si au privit indiferenti surghiunul familiei regale si a elitei economice, politice si intelectuale
– au auzit despre crimele din inchisori, spitale de nebuni sau de la canal si nu au facut nimic
– au auzit despre revoltele maghiarilor, cehilor sau polonezilor si nu au facut nimic
– au tras chiulul 40 de ani, s-au facut ca lucreaza, s-au facut ca aduc osanale partidului si conducatorului iubit, au profitat, au mituit si au furat fiecare dintre ei cit le-a permis sistemul
– au acceptat sa li se ia paminturile si sa le fie darimate casele, au acceptat sa fie darimate biserici
– stiau cine sint informatorii in intreprinderile, birourile sau blocurile lor si vorbeau cu ei; in loc sa ii scuipe aveau grija sa nu ii supere cu ceva
– ne-au educat sa spunem si sa facem orice ne-ar fi impus de sus, sa mintim, sa furam si sa ne umilim
– ne-au educat sa nu ne implicam in ajutorarea semenilor, sa facem sa ne fie noua bine ca si restul fac la fel
– ne-au invatat sa ii urim pe ungurii care ne iau ardealul, pe evrei, pe americani si in general sa ii invidiem pe toti care au reusit mai mult decit noi
– au vazut ce au facut minerii in bucuresti si i-au aclamat de pe margine
– au cerut moartea lui ion ratiu si a lui coposu pentru ca ii indemnau sa fie liberi si sa munceasca
– au stiut ca schemele de tip caritas sint escrocherii, insa au jucat (voiculescu face bine ca le plinge de mila la tv pentru ca si ei sint solidari cu el in vremuri de criza si ii doneaza milioane de euro prin conturile bingo metropolis)
– au mers masiv la vot si l-au ales pe iliescu si psd din 90 si pina in ziua de azi; si-au vindut voturile si ne-au vindut viitorul pentru citeva kilograme de faina si zahar

15% pentru 6 luni este prea putin fata de mostenirea cu adevarat grea pe care ne-au lasat-o in gene si in fata ochilor

Dragi penelisti, ma adresez dumneavoastra de asta data, multumindu-va pentru raspunsul de solidaritate muncitoreasca pe care si de asta data l-ati dat la chemarea noastra. Delegatia de liberali, in frunte cu domnul Crin Antonescu, se va deplasa spre Piata Universitatii, pe care vrem sa o reocupati dumneavoastra. Asa cum ati vazut, de asta data avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, grupuri organizate de elemente incitate, de multe ori drogate.

Sa instauram o democratie veritabila, responsabila in fata poporului. Tocmai acum, aceste elemente au incercat sa submineze viata noastra democratica. Armata trebuie sa fie element de stabilitate si de aparare a cuceririlor poporului, nu sa stea indiferenta cand vandalii se dedau la asemenea acte barbare impotriva poporului.

Va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat in aceste zile, ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. Sa ne vedem cu bine domnilor

  • Crin Antonescu
  • Ludovic Orban
  • Mircea Ionescu Quintus
  • Calin Popescu Tariceanu
  • Radu Anton Campeanu
  • Cristian Anghel
  • Varujan Vosganian
  • Norica Nicolai
  • Marin Almajanu
  • Mircia Muntean
  • Romeo Stavarache
  • Dan Radu Rusanu
  • Raducu Filipescu
  • Rares Manescu
  • Aristotel Cancescu
  • Daniel Chiţoiu
  • Mariana Campeanu
  • Relu Fenechiu
  • Vlad Moisescu
  • Smaranda Enache
  • Lucian Iliescu
  • Emilian Francu
  • Florin Turcanu
  • Marian Petrache
  • Cristian Silviu Busoi
  • Radu Stroe
  • Teodor Melescanu
  • Nini Sapunaru
  • Gigel Ştirbu
  • Adrian Emanuil Semcu
  • Mihai Alexandru Voicu
  • Stejarel Olaru
  • Ionel Chirita
  • Victor Paul Dobre
  • Cornel Popa
  • Max Paul Badin
  • Florin Alexandru Alexe
  • Radu Surugiu

Piaţa Universităţii – România (Stere Gulea, 1991)

blestemul din titlu il gasiti la 1:49




cititi si:
1986. ion iliescu debuteaza in time magazine
14 iunie 1990, o zi neagra pentru fotbalul romanesc

Lovitura de stat privata

25.03.1999 – René PARSAN
http://www.ziua.ro/display.php?data=1999-03-25&id=22764

Miscarile sindicale de primavara sunt de obicei la fel de normale, nevinovate si necesare pentru orice guvernare, de oriunde ar fi ea, ca ciorba de urzici in Postul Pastilor. Ce amplifica gravitatea protestului muncitoresc din martie ’99 sunt precedentele acestui an de pomina: bataliile mineresti, targuielile la limita santajului cu Banca Mondiala si FMI, tumbele leului, preavecinatatea cu Iugoslavia, cutremurele din Vrancea si amenintarea, sanatoasa de altfel, ca pana la sfarsitul anului vom fi mai saraci si mai someri ca niciodata. Este suficient ca romanii sa fie panicati si sa sufle in iaurt, de la Vasile pana la ultimul sindicalist din coloana.

In plus, discursul sindicatelor, un adevarat terci revendicativ, contine anul acesta de la cele mai puerile solicitari de stanga, pana la cele mai de bun simt solutii de dreapta. Mai precis, de la legea tichetelor de masa, la reducerea fiscalitatii. Si daca prima ne aduce aminte de cantinele pe care ni le propunea Ceausescu, si de care n-am mai apucat nici el nici noi sa ne bucuram, chestiunea cu reducerea taxelor si impozitelor suna a Catarama „ca dracu”. Revenind la ineptia aceasta de „lege a cartelelor”, trebuie subliniat nu ca exista, ci ca a fost luata in seama, si mai mult, ca a fost promisa sindicatelor. Numai ca o ciorba calda nu tine de loc de protectie sociala, ci complica lucrurile. Singura protectie reala sunt banul si proprietatea.

Dar ceea ce face viata amara guvernantilor de serviciu este votul uninominal, revendicare pe care sindicatele au imprumutat-o de la „societatea civila”. Numai ca liderii sindicali care se considera cea mai importanta forta a societatii au, conform sondajelor, tot atata credibilitate in fata omului de rand cat au oamenii politici si structurile democrate ale puterii, adica aproape deloc. Ceea ce face ca societatea si statul sa fie egale cu aproape zero pentru romani. Daca mai tinem cont ca si liderii sindicali, si parlamentarii sunt alesi de aceiasi masa de neincrezatori situatia societatii romanesti devine absurda. Liderii sindicatelor au totusi un atu in fata alesilor: ei chiar sunt alesi prin sistemul uninominal. Si se pare ca nu ajuta cu nimic.

Revenind la revendicari, Vasile are dreptate de doua ori: si cand afirma ca cererile protestatarilor sunt politice, si cand isi retrage aceasta afirmatie, care ar putea turna gaz pe foc. Care foc poate sa dea mamaliga pe aragaz din orice. Asa ca premierul este nevoit sa negocieze cu degetele in usa, pentru ca in momentul actual nu-si poate permite sa riste nimic. Deci sunt de asteptat concesii „ca la Cozia”. Daca va da inapoi in privinta restructurarii sau a procesului de privatizare, potolirea de moment sindicatelor s-ar transforma intr-o infrangere ca la Costesti. Si pentru care vom plati din greu o buna parte din mileniul trei. Personal, eu cred ca baletul guvern-sindicate va fi prelungit pana prin august cand Romania va iesi din corzi in ceea ce priveste depasirea varfului datoriilor externe.

Alegerea acestui moment pentru declansarea grevei generale este datorata doar conditiilor meteorologice. Pe viscolul de ianuarie, sutele de mii de muncitori, pe care sustin Hossu, Todoran si Costin ca-i pot determina sa ia cu asalt Palatul Victoria, s-ar fi sulberat dupa primul colt de la Universitate. Un punct bun pentru marile centrale a fost totusi delimitatrea de razmerita minerilor. Si de fapt si un semn de intelepciune. Pentru ca din cardasia cu Miron Cozma ar fi iesit terfelita toata miscarea sindicala din Romania. Pe de alta parte, revendicarile sociale, cele reale, sunt mai importante decat cele cateva mine din Vale.

Din punct de vedere politic, partidele de stanga au acum oportunitatea sa castige cateva puncte, iar coalitia de guvernamant va fi nevoita sa cedeze de bunavoie niste procente in sondaje. Ar fi bine sa aiba ce n-a avut PDSR in 1996, curajul de a pierde alegerile pentru a face opozitie intr-o tara europeana si nu de a guverna cu orice pret o saracie cronica.

Ce suna sinistru in cererile sindicatelor este guvernul tehnocrat de criza. Nu numai ca ne-ar spulbera si putina credibilitate politica si financiara pe care o mai are Romania in lume, dar trebuie sa ne reamintim ca un executiv de specialisti, fara suport politic, nu poate decat sa administreze criza. Cazul guvernului Stolojan e mai mult decat elocvent: un guvern legat de mani, fara initiativa legislativa, tributar negocierilor de subsol dintre membrii unei coalitii si asa fragile si macinate de interese de clica si datoare clientelei politice.

Pe romaneste, sindicatele nici nu vor un pact social, „executa” mai din disciplina, mai din obligatii, o criza. Cei care vor comanda plutonul de executie sunt singurii care au de castigat dintr-o criza politica urmata de o perioada tulbure de provizorat: miliardarii de carton care incearca sa amane scadeta dobanzilor si hotii conturilor securitatii. Adica, nu se doreste decat un moment de respiro pentru spalarea rufelor murdare. Un guvern privat ar fi solutia tuturor problemelor.

Marsul de ieri a avut si cateva momente, sa zicem, de bun augur. Unul din ele ar fi faptul ca sindicalistii „au marsaluit pe verde”, urmand toate caile legale. Ca au strigat jos guvernul, este normal. Doar nu era sa-l laude pentru negocierile cu Banca Mondiala si pentru ca a reusit sa jupoaie imunitatea de pe Vadim. La capitolul initiative la misto, pe primul loc s-a clasat primarul Lis care a instituit prohibitia de 7 ore, privand protestatarii de o binemeritata bere dupa o istovitoare zi de pauza.

Caseta tehnica: peste 100.000 de participanti cu locuri in picioare, cateva mii de jandarmi, vreme favorabila, pe alocuri SRI, teren bun, scor alb la pauza. Se joaca in continuare dupa regula golului de aur. Despre arbitraj numai de bine. Glasul tribunei: „Capul lui Vasile trebuie zdrobit de rotile de Raba”.

Miza mineriadei sindicale este
http://badeadan.blogspot.com/2009/10/miza-mineriadei-sindicale-este.html

Cealalta fata a fratiei: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6152077-cealalta-fata-fratiei.htm

ion iliescu acorda toata atentia problemelor reale ale cetatenilor

http://www.nytimes.com/1990/06/15/world/evolution-in-europe-romanian-miners-invade-bucharest.html?scp=5&sq=romania&st=nyt

[…]
Although the miners said that they came to Bucharest spontaneously after Mr. Iliescu’s summons, the Government has clearly taken responsibility for them. This afternoon buses arrived at University Square to take the miners to an exhibition hall where they watched the World Cup soccer match before being bused back to the square and then to some location in the city where they were spending the night.
[…]

grupa A: 21:00 americanii au mincat bataie cu 1-0  de la italia (gol giannini, min 11)
grupa B: 17:00 camerun-romania 2-1 (de la noi a inscris balint)
grupa D: 17:00 iugoslavia-columbia 1-0

norocul lui coposu a fost maxim in acea zi; meciul putea fi de la 21:00; sau, si mai rau, infringerea putea fi programata in seara precedenta, pe 13

evenimente pe timp de ceata in iarna lui 1990

sursa: http://mineriada.org/Dupa22decembrie89.asp

12 ianuarie 1990. “Îl vreţi pe Iliescu jos?” , “Moarte securiştilor!”
Zi de doliu naţional, oamenii depunea flori, aprindea lumânări, plângeau, comentând declaraţiile liderilor FSN, în presa straină, prin care aceştia nu se deziceau de comunism. Din Piaţa Universităţii, se creează o coloană care creşte, ajungând la Palatul Victoriei, unde se cere dialog cu reprezentantii Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN). Cererile manifestanţilor: alegeri libere sub egida ONU, adevărul despre terorişti, despre numărul real al victimelor revoluţiei, aflarea şi pedepsirea vinovaţilor, scoaterea în afara legii a PCR şi distribuirea patrimoniului său către toate partidele nou create, reintroducerea pedepsei cu moartea (în scopul pedepsirii teroriştilor), declaraţii publice ferme ale noilor conducători cu privire la opţiunile lor politice şi la poziţia lor faţă de comunism.

Forţat de protestatarii din Piaţa Victoriei, la 12 ianuarie 1990, spre seară, Ion Iliescu adoptă 2 decrete: scoaterea în afara legii a PCR şi reintroducerea pedepsei cu moartea; s-a hotărât şi organizarea unui referendum, pe 28 ianuarie, pentru aprobarea celor 2 decrete.

23 ianuarie 1990. “Cine-a stat 5 ani la ruşi, nu poate gândi ca Bush!”
CFSN – condus de Ion Iliescu şi creat in ziua de 22 decembrie 1989, ca o forţă politică provizorie cu rolul de a gestiona “vidul de putere” şi de a organiza primele alegeri libere – îşi anunţă participarea la alegeri. Ion Iliescu
Susţine pretentiile Frontului de a participa la alegeri, nu neaparat ca “partid politic in sensul istoric şi depaşit al termenului”, ci ca o mişcare cu caracter “larg democratic”; lanseaza conceptul “democraţiei originale”.

28 ianuarie 1990. “Doomnu Copoiu, doooomnuu Copoiu, nu mai imi da domle cu sula-n coaste!”
In Piaţa Victoriei, miting al partidelor istorice, care adună zeci de mii de oameni ingrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunista ale Frontului şi de hotararea acestuia de a se transforma in partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie, aducandu-şi, tot în Piaţa Victoriei, în partea stangă a palatului susţinătorii, muncitori de la toate marile intreprinderi: I.M.G.B., I.C.T.B., Vulcan, Griviţa Roşie, Electroaparataj. S-a cerut insistent transmisie televizată, in direct; Televiziunea Română “Liberă” a răspuns că nu se poate filma pentru că este ceaţă; la căderea serii, grupuri compacte atacă sediul Guvernului.
In final, au loc tratative intre partidele istorice şi Front. Infuriindu-se pe liderul P.N.Ţ. Corneliu Coposu, care incerca să-l determine să nu transforme F.S.N. in partid politic, Iliescu a bătut cu pumnul in masa: “Doomnu Copoiu, doooomnuu Copoiu, nu mai imi da domle cu sula-n coaste!”.

29 ianuarie 1990. “Noi muncim nu gândim”
I mineriadă. In urma apelurilor lansate de Ion Iliescu la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei de 29 ianuarie 1990, Bucureştiul va fi invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri, topoare, să “restabileasca ordinea” şi să “apere” Frontul de partidele istorice.
Devastează sediile principalelor partide de opoziţie şi bat oamenii pe stradă pentru singura vină de a purta blugi, ochelari sau de a avea figuri de intelectuali: “Moarte intelectualilor!”

8 februarie 1990. “FSN, FSN du-te in URSS”
Manifestaţie în Piaţa Victoriei, împotriva comunismului, a securităţii şi a restauraţiei. Activiştii din conducerea FSN încercau, prin toate mijloacele, să conserve comunismul, dându-i o faţă umană, refuzau să dea informaţii despre Securitate, să deschidă arhivele, sau să prezinte un plan de înlăturare a celor compromişi. Conform scenarilor deja cunoscute, agitatorii infiltraţi vor conduce la escaladarea violenţei, la atacarea cladirii guvernului, şi la arestarea a 102 persoane.

11 martie 1990. “Apel din Timişoara, trezeste, Doamne, ţara”
La Timişoara are loc un mare miting, prin care oraşul-simbol al Revoluţiei Române lanseaza Proclamaţia de la Timişoara, chemând, în numele idealurilor revoluţiei, întreaga ţară să susţină realizarea lor: democratizare, privatizare, distrugerea structurilor securisto-comuniste, convieţuirea tuturor naţionalitaţilor. Deja celebrul punct 8 cerea “ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate”.

28 ianuarie 1990 – din tainele tratativelor intre ion iliescu si partidele istorice

sursa: cotidianul psd, dimineata – http://www.kappa.ro/news/dimineata/dm7020.html

[…]
Ion Ratiu – Permiteti-mi si mie raspunsul, in cateva cuvinte. Abia am sosit in tara, ca sa aduc si eu obolul meu la crearea democratiei aici, si imi permit sa va sugerez ca, in conceptia Occidentului, un Front este o conceptie totalitara, fiindca un Front reprezinta intregul evantai de opinii, de la extrema stanga pana la extrema dreapta. Se integreaza prin forta lucrurilor, prin definitie in a insuma intreaga suflare romaneasca, care vrea sa salveze natiunea si mi se pare ca acest lucru este incorect si neintelept, in primul rand, si cu siguranta, este total nedemocratic in acceptiunea cuvantului in Occident. Daca dumneavoastra intr-adevar – nu indraznesc sa va dau un sfat – vreti sa participati nu ca arbitru si jucator, ci ca jucator, sa aveti un partid, nu un Front care, prin implicatii, sa pretinda ca reprezinta pe toti cei care vor sa salveze natiunea…

Ion Iliescu – Va multumim pentru sfat, dar trebuie sa avem criteriile noastre pentru a judeca lucrurile si nu neaparat criterii fixate sau dictate de altcineva, din afara. Este tot o chestiune de optiune democratica. Si in Occident sunt formatiuni care nu se numesc partide, dar exista si participa la alegeri. Asa ca in Occident se schimba viziunea despre structuri politice.
[…]