eugen istodor confirma: corneliu coposu era un bataus

Academia Caţavencu – Din ciclul: “Halterofili celebri”

Corneliu Coposu nu rezistă prea mult cu degetele în priză

au consemnat Iaromira Popovici si Eugen Istodor
http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/370_academia_catavencu_din_ciclul_halterofili_celebri_corneliu_coposu_nu_rezista_prea_mult_cu_degetele_in_priza/

AC: Nu v-a spart nimeni arcada?
CC: Arcada se sparge inevitabil. Mai ales ca eu aveam osul temporal mai proeminent. Mai mult face impresie, dar nu e dureroasa. Am fost pocnit de multe ori…
AC: Si in pauze, nu loveati si dumneavoastra?
CC: Eu, in primul rind, am fost halterofil. Cintaream 114 kg si ridicam la smuls 120. In box am participat la demonstrative. Avind garda pe stinga, utilizam upercutul pe dreapta, lovitura mai deosebita. Garda pe stinga iti ofera un avantaj fata de un adversar cu ea pe dreapta, pentru ca ii destabilizezi sistemul de aparare. Cind el pareaza loviturile pe care le dai cu stinga, lovesti cu dreapta. E foarte usor de parat upercutul.
AC: La Cotroceni aveati cartilajul rupt?
CC: Cartilajul mi l-a rupt maestrul Vulpescu de la primul antrenament, ca sa nu-mi lacrimeze ochii de durere cind voi primi o lovitura in nas. Am urlat de durere, dar nasul mi s-a refacut. La Cotroceni n-am angajat meci de box. Ce-i drept n-am avut martori la discutie. Domnul Iliescu l-a avut pe domnul Gherman si asta s-a simtit; domnul Gherman a dezmintit cuvintele domnului Iliescu, aratind ca nu eu am cerut intrevedere la Cotroceni. Nu mi-am luat nici un reportofon sa inregistrez discutia, dar nici aparatul asta nu m-ar fi ajutat: domnul Iliescu a mai trucat inregistrari ale discutiilor noastre.
AC: Nu stiti ca e strict interzisa discutia cu conducatorul autovehiculului in timpul mersului>
CC: E foarte buna interdictia, pentru ca soferul e atent la peripetiile drumului si la pietonii ce umbla anarhic pe trotuare. Sa vorbesti cu soferul inseamna sa-i distragi atentia de la accidente. Sloganu-i bun, soferul are statiile dinainte stabilite si nu sta la dispozitia oricarui pasager ca sa coboare cind vrea.
AC: Viteza de 180 km/ora de la Trabant este echivalenta cu cea de 180 km/ora de la Mazda?
CC: Bineinteles, daca-i viteza nu poate fi decit egala. Unele masini au indicatoarele in mile. Eu am calatorit cu un astfel de automobil pina la Polul Nord. Eram cu prim-ministrul Suediei pe o strada oglinda ca sa-mi arate noptile albe.
AC: Ce mincau ursii albi?
CC: Banuiesc ca sint omnivori, dar noi n-am intilnit tipenie de animal pe drum. Am vazut doar pasari de Pol.
AC: Pasarile care zboara au carnea congelata?
CC: Sa stiti ca vietuitoarele au o protectie foarte buna contra mediului. Organismele se adapteaza, pasarile au pene si puf si dorm in zapada. Eu am stat la Canal, in plina iarna, doar intr-o camasa de vara. Tot bratul mi s-a umplut de par de protectie, de la mineca scurta in jos. Si aveam o blana apreciabila.
AC: In ce formatie zboara ciorile iarna?
CC: N-am vazut niciodata stoluri de ciori. Avangarzile lor dau semnalul, cra-cra, cind descopera insecte sau produse botanice, iar ciorile din convoi au organizare anarhica si navalesc.
AC: Cercetatorii au demonstrat ca si ciinii au aceeasi organizare. V-a muscat vreun ciine?
CC: Pe mine m-a muscat chiar ciinele meu.
AC: Asta v-a schimbat conceptia filozofica despre lume si viata? Pe scurt, din idealism ati cazut in materialism?
CC: Nu-s materialist deloc.
AC: Dar fumati si beti cafele. Tigara si cafeaua sint materiale.
CC: Si maninc lucruri facute tot din materie. Dar idealismul n-are legatura cu cele trei pachete de Kent pe care le fumez eu pe zi. E doar singura placere pe care mi-o permit pe lumea aceasta. Cred in Dumnezeu, de aici pleaca totul.
AC: Dumnezeu l-a lasat pe om cu un singur ficat. Stiti in ce parte a corpului a fost el plasat?
CC: Stiu ca e in partea dreapta. Nu ma incurcati cu intrebari de anatomie, ca am facut disectie.
AC: In formol, ce parte a trupului femeiesc e mai frumoasa?
CC: In materie de cadavre, nu-i nici o parte frumoasa.
AC: Cum e noaptea in cimitir?
CC: Am umblat noaptea prin cimitire in tinerete. Nu mi-era frica de strigoi, nici de cadavre iesite din groapa.
AC: Cit costa o piine domnule Coposu?
CC: Nu stiu costul piinii. In privinta asta intrebati-mi surorile. Ele stiu cel mai bine.
AC: In amintirea anilor de detentie, surorile va mai gatesc cite un soarece?
CC: In nici un caz. Eu am mincat serpi la Canal si nu-mi placeau pisicile, larvele, carabusii masticati de colegii mei. Avem un scriitor ce pastea un sac de iarba pe zi.
AC: Folositi Gerovital, asa cum vehiculeaza o parte a presei?
CC: Nu, si nici aspirine. Recunosc ca sint un om batrin si partidul nostru are oameni in virsta. Dar cine putea sa reorganizeze PNT-ul, decit cei care cunosteau traditia partidului de dinainte de 23 august? Eu am sa ma retrag in clipa in care stiu ca las pe miini tinere acest partid. Nu ma intereseaza Puterea dusa pina in pinzele albe.
AC: Aveti carnet de conducere?
CC: Conduc de la 16 ani. Imi plac masinile ca si Majestatii Sale Regele. Maria Sa era priceput si in ale mecanicii. Odata si-a reconstituit din piese un jeep. Prefera masinile cu doua diferentiale, pentru ca ii placea viteza. Eu am umblat doar in masini luxoase, dar n-am curaj sa ma aventurez cu mai mult de 120 km/h chiar si pe o strada pustie. N-am subtilitatea vitezei.
AC: Circulind cu o viteza asa mica, homosexualii nu v-au facut apropouri?
CC: M-a ferit Dumnezeu sa fiu agresat de vreun barbat. Cred ca pederastia si lesbianismul sint de data recenta. Pe vremea mea cazurile erau rare.
AC: In incheiere, domnule Coposu, am vrea sa va intrebam: cunoasteti din proprie experienta dansul in ring al omului ce-si baga degetele ude in priza?
CC: Am fost electrocutat la reparatii de priza. M-am fript putin, dar n-am stat ca prostu’ cu degetele in priza. Mi le-am retras.

eugen istodor dezvaluie mecanismele manipularii

Sursa: http://www.dilemaveche.ro/old/arhiva_dilema/279/istodor.htm

Data: 05.06.1998

Reporter: De ce manipulantă?

Dorina Nemeş: Ideea de a mă face manipulantă mi-a venit de la faptul că am avut probleme, am trei copii, sînt singură şi îi cresc de foarte mici… singura posibilitate de a cîştiga un ban mai bun era ca manipulantă.

Cît de veche sînteţi în meserie?

De zece ani. Şi sper să mai fac zece. Îmi place meseria, e o meserie frumoasă.

Prin ce e frumoasă? Călătorii văd că staţi în borcanul dvs., schimbaţi macazul şi mergeţi mai departe.

Fiecare meserie are o parte frumoasă. Pentru mine este frumoasă pentru că, tot timpul, sîntem în legătură cu oamenii şi, chiar dacă stăm singuri, legătura există şi chiar între noi şi ceilalţi participanţi la trafic. Sînt emoţiile, sînt privirile, toate acestea se simt în aer, chiar dacă nu comunică. E o coeziune între noi şi cei pe care-i transportăm. Bineînţeles, sînt şi oameni cu bun-simţ, dar sînt şi oameni fără bun-simţ. Primii, cu diverse ocazii sau sărbători, ne-au mulţumit într-un fel. Asta a demonstrat că i-am dus la timp, mai sînt şi probleme de trafic. Uneori ne mulţumesc, la orice uşă s-ar urca şi mulţumescul acela te umple de fericire. Au fost persoane ce au venit şi mi-au spus că le-a plăcut cum am condus… De sărbători, şi la noi mai ales femeile lucrează de sărbători, soţ-soţie mi-au prins în parbriz un buchet de viorele şi mi-au spus “La mulţi ani“.

Sînteţi totuşi singură?

Eu lucrez pe aceeaşi linie, 34, de ani de zile şi s-a realizat o legătură. Ne ştim parcă dintotdeauna… oricum, noi sîntem manipulanţi 8-10 ore, în rest, sîntem ca orice călător… şi cu un coleg care se retrage sau pe jos. Bine, acum nu mai e siguranţa de noapte, ca înainte. Mai ales iarna mergeam, de aici din Dudeşti pînă la Faur, poarta 4, pe jos. Şi mă gîndeam tot drumul la copiii mei, iar asta făcea mai scurt drumul. Dar, de atunci, a trecut timpul. Am nişte copii minunaţi. Prima s-a căsătorit, aştept un nepoţel, cealaltă a terminat Profesionala de încălţăminte, iar cea mică nu mai e nici ea mică, a terminat clasa a XI-a.

Aveţi o meserie bărbătească?

Într-un fel, e o meserie pentru ambele sexe. Poate s-o facă oricine, da’ să ai înclinaţie. Ai nevoie să fii un psiholog bun, să prevezi ce se întîmplă. Privind strada trebuie s-o priveşti din stînga în dreapta şi din dreapta în stînga. Mereu să intuieşti ce face cel de pe trotuar din dreapta, cel din stînga şi să vezi şi ce fac participanţii la trafic.

Nu v-a prins, şi pe dvs., mania vitezei?

Vedeţi, plăcerea de a merge… după-amiaza fiind traficul mare tensiunea în reţea e foarte mică… puterea motoarelor e diminuată. În schimb, la 12 seara, traficul e mic, consumul limitat, puterea din reţea e mai mare… atunci e chiar pură plăcere… simţi, mai ales la noi, pe Ştefan cel Mare, unde linia e foarte bună, doar un fîşîit de roţi. Dar doar aşa. La ora aceea îţi poţi permite să laşi lejer un vagon. În rest, nu se poate. Poţi rămîne infirm pe viaţă, pentru că tramvaiul este vehiculul care nu opreşte în doi metri.

Are suflet tramvaiul?

Da, face trup şi suflet cu manipulantul. Cînd am venit, acum zece ani, era un inginer al nostru, domnul Lemnaru, şi m-a chemat şi mi-a zis: “Vino la mine, fetiţo, să-ţi arăt ceva“. Tocmai venise 326, era nou, frumos, bine, reparat, şi mi-a zis: “uite, e al tău” şi mi-a venit să-i zic Belle Art, nu ştiu de ce, pur şi simplu şi era doar tramvai. De atunci, cu el n-am avut decît un eveniment… bine, o tamponare fără vinovăţie. Era pe 30 decembrie… pe lîngă mine a trecut un Oltcit cu un domn de la ProTV şi a pierdut controlul volanului şi mi-a strîmbat tabla vagonului… lucru nevoit nici de mine, nici de el. Vagonul dacă e îngrijit, te ajută şi el. Nu doar îl las în depou; eu l-am ascultat o zi întreagă cum s-a comportat şi sînt singura care-i spun mecanicului ce-l doare. Mecanicul îl controlează general, dar el nu poate şti… Eu am îngrijit mereu vagonul şi vreau să fac la fel şi-n continuare, cînd o să am un Neamţ.

Ce alte calităţi mai trebuie să aibă un manipulant?

Să fie bine crescut, să ştie să se descurce în orice problemă de trafic.

Care-i filosofia dvs. de viaţă?

Sînt o luptătoare. Am rămas cu tata singură, cu fratele, şi el spunea că trebuie să lupţi. Eu nu sînt mamă pentru fetele mele, sînt prietenă.

Şi n-aţi vrut niciodată “să vă urcaţi pe pereţi” de greu?

Ba da, dar am fost mereu o fată sociabilă. Sînt prietenă cu multe familii.

V-aţi decorat cabina în vreun fel?

Nu, am doar o iconiţă. Bine, că pui un mileu, se poate, dar să nu încurce vizibilitatea. Eu, să ştiţi, mă închin şi asta chiar e singurul gest la care ţin şi cred că-mi ţine noroc. O dată nu m-am închinat şi era să fie un accident şi mi-am dat seama că m-am grăbit, stînd de vorbă cu schimba mea am uitat să-mi fac cruce.

Care-i partea cea mai sensibilă a tramvaiului dvs.?

Nu trebuie bruscat, dacă e bruscat îşi pierde din calităţi. Trebuie luat uşor şi din timp. Dacă e bruscat nu mai opreşte în parametri optimi.